CALENDAR GASTRONOMIC Sambata din a sasea saptamana a Postului Mare se numeste Sambata lui Lazar. Nu are o data fixa, sarbatorindu-se cu o zi inainte de Duminica Floriilor, cu aproape o saptamana inainte de Inviere. Aceasta sarbatoare mobila ii aminteste pe cei trei Lazar. Unul dintre ei, Lazar din Betania, a fost un prieten de-al lui Iisus Hristos si, de asemenea, fratele Martei si al Mariei. Minunea savarsita de Hristos, prin readucerea lui la viata dupa ce fusese inmormantat potrivit obiceiului vremii, este considerata una dintre cele mai puternice si mai evocatoare minuni crestine ce pregateste Vestea cea Mare a Invierii. Al doilea Lazar, numit cel Sarac, este, de asemenea, o figura biblica, fiind pomenit in Evanghelia dupa Luca. Ultimul este si cel mai pitoresc. Numit si Lazarel sau Lazarici, a murit de dor de placinte.

Despre acesta din urma circula in lumea satului o legenda interesanta. Se spune despre el ca ar fi fost un tanar pastor. Intr-o zi i-a cerut mamei lui sa-i faca paine sau placinte, iar, pentru ca a refuzat, s-a hotarat sa plece cu turma de oi la munte. Ajuns intr-o poienita, s-a gandit sa se urce intr-un copac ca sa le dea oilor sa manance frunze. Creanga s-a rupt, iar Lazarel a cazut din copac si a murit. Legenda mai spune ca cele trei surori au plecat in cautarea lui, l-au dus acasa, l-au scaldat in lapte dulce si apoi l-au inmormantat infasurat intr-o panza alba. Aceasta poveste s-a transmis pe cale orala, prin intermediul unui colind la care participa fetele din sat.

In Sambata lui Lazar, la 15 aprilie, femeile fac paine si placinte pe care le dau de pomana, pentru a nu pati si ele ca mama lui Lazar, care a ramas fara un fecior.

Fiind o sarbatoare populara a carei esenta se afla totusi in stransa legatura cu moartea, nimic din ce este sadit in aceasta zi nu leaga rod. Asa ca nimeni nu planteaza rasaduri de legume sau pomisori