Legea lustratiei este binevenita. Chiar daca efectele sale vin dupa aproape 16 ani de la disparitia ciumei comuniste, legea va aduce cu siguranta o curatare extrem de profunda a clasei politice romanesti. In mod normal, majoritatea celor care fac acum politica si inca mai detin functii de conducere nu cred ca isi doresc o astfel de lege. Pentru ca si la 16 ani de la revolutie tinerii care au patruns fie in conducerile partidelor, fie in structuri alese ale administratiei locale sau in Parlament sunt destul de putini. Principiul tintuirii de scaune a functionat si inca mai functioneaza cu succes in politica autohtona. Iar cei 16 ani de lipsa a legii lustratiei a facut ca multi tineri sa imbatraneasca prematur si nedrept pe langa nomenclaturistii de partid asezati confortabil in jilturile puterii, oricare ar fi fost culoarea acesteia. Toate structurile administratiei locale si centrale sunt penetrate atat de fosti nomenclaturisti, cat si de fosti securisti. Drama este ca tinerii imbatraniti in ultimii 16 ani in umbra acestor dinozauri au inceput sa imprumute din forma si naravurile acestora. De aceea legea lustratiei poate aduce dupa sine disparitia unei clase de fosti nomenclaturisti, dar si aparitia uneia noi, de urmasi, nu de sange, ci de umbra a acestor comunisti. Sigur, ar fi absurd sa le cerem si celor care au lucrat alaturi de comunisti si securisti sa se autolustreze, doar ca lipsa de cultura si evolutie spirituala a ultimilor 16 ani nu cred ca a avut de unde sa gaseasca resurse pentru a naste o noua generatie de politicieni cu principii solide. Demn de observat este faptul ca legea lustratiei este introdusa mai degraba de nevoie decat de bunavoie. Multi parlamentari si nu numai strang acum din dinti si cauta, probabil, tot felul de scapari, articole legislative care sa le permita sa ramana in viata publica. Ne-o cere Europa! Este mai mult decat evident fap