Primavara. Din postavul visinului gradinii, prin scoarta cafenie, a razbatut discret acul firav al unui lastar. Mugurii, ca niste sfarcuri de tiganca tanara, impung in tegumentul camasii care sta sa crape, desfacand in lumina, maine in zori poate, petalele virginale. Mi-a fost dor de aprilie, de aceasta vindecare cu muguri si iarba neintinata pentru toate bolile mocirlei care ne acopera. Primul telefon din aceasta dimineata de marti, cand scriu pentru Jurnalul National, a fost de la o cunostinta care m-a intrebat provocator: "Ei, cum vei scrie despre cheful de pomina al lui Basescu, despre suitul la volan?". Am tacut o clipa. Apoi am raspuns sec: in nici un fel. De ce? De-aia! Acum vreo doua luni, tot in acest ziar, am scris o istorie cutremuratoare. N-a sensibilizat pe nimeni. Era relatata de un coleg care a trait-o pe pielea lui. Traian Basescu, pe vremea cand era ministru al Transporturilor si sustinator (dupa cum ii dicteaza, se vede, ingredientul interesului electoral) al echipei Rapid, suia inconjurat de un numar de invitati personali intr-un avion cu directia Sibiu, unde fotbalistii din Giulesti urmau sa sustina o confruntare de gazon. Ministrul, care inchiriase cursa si adusese cu el o lada de whisky, s-a cinstit si si-a cinstit invitatii. Era ora 8:00 dimineata. Dupa un timp i-a venit cheful sa conduca avionul. N-are calificare, dar ce conteaza! A dat, in zbor, pilotul la o parte si a trecut la mansa. N-a fost destul. I-a obligat pe cei prezenti sa faca la fel, spre panica si disperarea unora. Sa ma mir ca s-a suit pilit, dupa o noapte de petrecere, la volanul masinii? Sa fim seriosi. Viata nocturna si diurna a ministrului, primarului general, presedintelui Romaniei cunoaste constanta atator intamplari de acest gen. Nu-i vorba de bucuria meciului nu stiu care. Pretexte bahice se gasesc mereu. De ce as omori pagina cu acest subiect? Sunt lucruri cunoscute. Al