Dintre toate centrele culturale straine din Romania, cel francez este unul dintre cele mai preocupate de difuzarea literaturii. Literatura ramine pentru francezi, spre deosebire de englezi sau americani, o productie de export nationala. Si nu pentru ca literatura franceza ar fi mai vandabila decit altele, ci datorita convingerii, „dure ca fierul“, ca literatura reprezinta ca atare o excelenta vitrina nationala.

Astfel ca recent desfasuratul Festival francofon al poeziei poate fi privit in primul rind ca o realizare a unei politici culturale, cu o traditie respectabila, mergind pina in prima jumatate a secolului al XVII-lea, cind insusi Richelieu punea mina si scria versurile unor piese de teatru propagandistice, sau comanda altele – ca de pilda epocala Europe scrisa de Desmarets.

Mesajul e simplu: n-o fi limba franceza cea a afacerilor, a comunicarii utilitare, dar ramine, sau mai degraba trebuie sa ramina limba culturii. Asa ca, daca unii romani invata engleza pentru a se angaja la banci, firme, etc., altii invata franceza pentru a citi si prezenta poeme si poeti la Institutul Cultural Francez.

S-a citit foarte multa poezie, vreme de mai bine de o saptamina. Tinerii poeti romani au fost rind pe rind spectatori si ascultatori. Lor li s-au alaturat doi poeti de limba franceza, italianul Giovanni Dotoli, profesor de literatura la Universitatea din Bari si... francezul Jean-Claude Villain. Giovanni Dotoli este un poet meridional, nascut in provincia Foggia in 1942. Opera lui poetica este consistenta: citeva zeci de volume de poeme, alaturi de alte citeva zeci de eseuri, studii etc.

Destinul sau este cel al intelectualului globalizat – Dotoli este, de pilda, nu numai „legionar“ de onoare al Frantei, ci si cetatean de onoare al orasului Miami. intrebindu-l despre situatia poeziei italiene tinere, mi-a spus ca se poate constata, de