sau cum expulzările în masă au creat Grecia şi Turcia de azi
* Bruce Clark, Twice a Stranger, How Mass Expulsion Forged Modern Greece and Turkey, Granta, 2006.
Se scrie adesea despre purificarea etnică din Balcani ca despre o poveste recentă, inventată de Slobodan Miloşevici şi aplicată în Croaţia, Bosnia şi Kosovo. În fapt, purificarea etnică are antecedente istorice în această parte a Europei.
Strămutarea forţată a populaţiei de "altă rasă" sau cel mai adesea de "religie păgînă" a fost aproape o rutină în procesul de eliberare naţională din secolul al XIX-lea. După 1820, imediat ce rebelii greci şi sîrbi şi-au conturat propriile state, desprinse din Imperiul Otoman, au început să alunge populaţia musulmană din aceste teritorii. Pe măsură ce otomanii pierdeau alte şi alte teritorii în regiune, şi alte naţiuni au aplicat acelaşi principiu, cu o rigoare mai mare sau mai mică.
Apoi, învingătorii creştini au început să se purifice etnic unii pe alţii. De pildă, cînd Grecia a luat Tracia de la Bulgaria, la sfîrşitul primului război mondial, i-a gonit pe slavii băştinaşi fără să stea pe gînduri. Iar principiul a funcţionat pînă la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, cînd Iugoslavia a expulzat aproape 400.000 de etnici germani din Voievodina şi zeci de mii de italieni din Istria.
Dar toate aceste expulzări, brutale şi în masă, au fost eclipsate de evenimentele care au avut loc între Grecia şi Turcia la începutul anilor 1920. În urma înfrîngerii catastrofale a armatei greceşti în Asia Mică, în 1921 şi 1922, Turcia a expulzat practic întreaga populaţie creştină de etnie greacă: aproape un milion şi jumătate de persoane. În replică, Grecia a expulzat aproape 400.000 de musulmani. Mai mult chiar, acesta a fost un proces supravegheat de comunitatea internaţională, monitorizat de Marile Puteri, în virtutea Tratatului de la Lausanne.
A
