Tevatura parangheliei presedintelui tarii si a presedintelui unui partid, pana in zori, cu lautari, la Golden Blitz e departe de a se fi incheiat si poate ca nici nu e bine sa fie bifata, si gata. Traian Basescu, pur si simplu, cat ar sustine ca “om e si el”, a uitat ca a preluat rolul de sef al statului nu doar cu multiple privilegii pentru sine si pentru familia sa, ci si cu rigori comportamentale, care le depasesc categoric pe ale cetateanului de rand. Socotind ca-si poate permite orice, risca sa-si aduca lumea aminte de zicala cu urcatul in copac.
Pe termen mediu, insa, Traian Basescu sufla din toata puterea in panzele unui personaj care se umfla si canta pe zi ce trece mai tare, ca broscoiul primavara. Ametit de contul din banca, la care a ajuns pe cai controversate, de succesele echipei de fotbal, dar mai ales de faptul ca Basescu il mangaie pe crestet si-l incurajeaza, Gigi Becali depaseste orice limita. Balacareste pe toata lumea, stabileste pret, ca pe oi, pentru oricine, zbiara pe posturile tv unde e gazduit cu mult prea multa toleranta, daca nu cu obedienta.
Conducand un partid din care nu e cunoscut in afara lui nici un alt lider, isi vede formatiunea crescand in sondaje aleatorii si chiar ajungand la putere. In conjunctura, nici nu e exclus sa acceada in Parlament, ba si la guvernare, contabila sa de la club fiind, dupa cum zice, un potential perfect ministru de finante. Ar fi de ras, daca nu ne-am aduce aminte de pamfletul brechtian “Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprita” si daca, in perspectiva unor alegeri anticipate, Traian Basescu nu vede in Gigi Becali inca o “solutie imorala”, dar utila scopurilor sale.
