La doua zile dupa vot, in Italia spiritele politicienilor se incing mai tare cu fiecare ceas. Se dau explicatii mai mult sau mai putin plauzibile, se lanseaza acuze, se cauta vinovati, se fac prognoze, se proiecteaza strategii de guvernare, dar cu totii incearca aproape neputinciosi sa inteleaga dinamica misterioasa a acestui rezultat.
Victoria stangii surprinde enorm, desi sondajele o prognozau mai categorica, chiar, decat s-a demonstrat, desi protagonistii o anuntau ca pe o surda, dar costanta avertizare, desi climatul politic o prevedea subtil, aproape imperceptibil pentru cei prea suficienti lor insisi sa creada imposibilul posibil.
Cinci ani de opozitie au servit fortelor de centru-stanga sa faca o continua campanie electorala, sa cladeasca incet, dar sigur piramida victoriei, acuzand slabiciunile guvernarii berlusconiene, aratandu-i cu degetul nerealizarile, speculand orice miscare nesigura sau gresita, trambitand natiunii, ori de cate ori se ivea ocazia, ca ele sunt alternativa salvatoare pentru iesirea din criza pe care tot ei o pictau in tonuri mult mai intunecate decat era aceasta in realitate.
Nu i-a fost usor stangii sa invinga. Astazi, cand apele inca nu s-au linistit, centru-stanga admite ca victoria a fost greu de obtinut, ca adversarul a fost tenace si puternic, ca a facut o campanie extrem de solida si penetranta, desi nu intotdeauna cu mijloacele cele mai oneste. Dreapta, la randu-i, cu doar o zecimala in minus la procente, atrage atentia adversarilor ca nu poate fi vorba nicidecum de un succes si ca, de fapt, se gasesc la acelasi nivel.
"Berlusconi s-a lasat greu invins, facandu-ne victoria dificila", declara unul dintre liderii marcanti ai fortelor de centru-stanga. In fapt, Berlusconi inca nu s-a lasat invins, cerand o atenta reverificare a buletinelor de vot, in lumina diferentei infime de doar 25.000
