Un cui nu se mai face in tara asta, fiindca e mai usor sa vindem marfa altora. Bine ca ne incapatanam sa fabricam capital.
Adam Smith - primul si cel mai de seama teoretician al comertului liber - sustinea ca n-are sens sa produci un bun daca-l poti importa mai ieftin. Ce-au inteles romanii din asta? Ca n-are sens sa mai produca nimic, daca tot ce se fabrica in strainatate e mai ieftin.
Iata o economie suta la suta liberala. Si care mai are si noroc - profita din plin de trecerea de la troc la bani. Pentru ca, daca n-ar fi deficitele si datoriile si ar trebui sa manufacturam si noi ceva ca sa dam la schimb, am avea mari sanse sa murim de foame. Insa, pana la urma, si treaba asta cu "mai ieftin" e doar o figura de stil: daca nu mai facem nimic, ci aducem aproape totul din UE, preturile tind spre niveluri europene. Sau urca chiar peste, fiindca, invariabil, la preturile lor se adauga marjele noastre de profit.
Sa trecem insa dincolo de teorie si sa argumentam cu cifre. In timp ce veniturile comerciantilor s-au majorat in februarie 2006 (fata de februarie 2005) cu 21,3%, cifra de afaceri din industrie a crescut cu numai 10,9%. Deci e limpede de ce deficitul extern bate record dupa record. Dar, paradoxal, desi consumul creste pe seama marfurilor din import, increderea in consum e cu 50% mai redusa ca in februarie 2005. Ce se intampla? E foarte simplu. Cand romanii isi deschid portofelele se intristeaza. Numai ca le revine repede zambetul pe buze cand afla ca pot cumpara pe datorie. Mai tarziu, economistii vor calcula si vor zice: banii intra, banii ies, dobanzile raman. Dar ce mai conteaza...
De pe urma cotei unice, a aprecierii monedei si a scaderii CAS, oare agentii economici n-au prosperat? Ba da. Si atunci si-au bagat banii in afaceri ca sa putem fabrica si noi ceea ce ne vand acum strainii, nu? Nu. Intreprinzatorii au fugit repede cu castigul
