Valeriu Gherghel
Porunca lui rabbi Akiba. Ceremonia lecturii de la Sfintul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri si autofrictiuni exegetice,
Editura Polirom, Colectia „Plural M“, Iasi, 2006, 264 p.
Cind un autor debuteaza cu o carte atit de inchegata, dind in vileag o rarisima virtuozitate stilistica si nu numai, cum este cazul lui Valeriu Gherghel, care catadicseste sa iasa la lumina cu Porunca lui rabbi Akiba. Ceremonia lecturii de la Sfintul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri si autofrictiuni exegetice (2005, Editura Polirom), nu ai cum sa nu iei gestul cu pricina ca pe o ironie auctoriala, proprie rafinatului eseist in orice circumstanta. De altfel, el nu se iarta nici macar pe el insusi, asa cum nu ii iarta nici pe altii, morti sau vii, caci permanenta sa preocupare este sa discrediteze pe cit posibil prezenta celui din spatele acestor texte prea bine conduse pentru a nu atrage atentia asupra unei insistente cerebralitati.
inca din succintul Avis au lecteur cititorul este prevenit cum ca „eseurile ce urmeaza pot fi, desigur, citite intr-un dublu registru: ca o succinta istorie a lecturii (si cartii) in Antichitatea tirzie si Evul Mediu (daca nu sint prea prezumtios) si, nu mai putin, ca o istorie personala, ca o ego-grafie, la fel de succinta, a cititorului postmodern care sint, situat la sfirsitul lecturii…“. Cu alte cuvinte, volumul va fanda gratios intre rigoarea studiului academic, pe care incearca permanent sa o dilueze formal macar, si libertinajul seducator al eseului; din aceasta perspectiva, Valeriu Gherghel se dovedeste a fi un echilibrist cit se poate de dibaci, reusind performante greu de egalat.
- Smerenia orgolioasa
Cu toate acestea, se poate sesiza, in palimpsestul acribios al textului, o anumita preocupare, ludica si ea, de nu chiar ironica, de a-si da singur, cu mare voluptate, nemeritate dupace
