Ciuvică a ieşit la rampă şi a lovit din nou. El prezintă noi documente din care reiese că Traian Băsescu ar fi fost colaborator al structurilor informative ale Armatei şi că ar fi fost recrutat de Securitate pe vremea studenţiei - acestea din urmă fiind secrete. Prima replică a preşedintelui a fost aceea că Ciuvică a mai pierdut un proces pe această temă, din care s-ar putea crede că instanţa a respins aserţiunile respective şi documentele pe care se bazau. Ciuvică însă explică faptul că procesul n-a fost pierdut din acest motiv, ci pentru faptul că într-o conferinţă de presă i-ar fi scăpat din gură un porumbel referitor la faptul că în studenţie Băsescu şi-ar fi putut turna colegii. Chestiunea rămâne, deci, în coadă de peşte şi până când vom afla - dacă vom afla - adevărul, se impun câteva întrebări. Prima dintre ele este cât de interesat este românul de rând dacă Băsescu a fost sau nu informator în studenţie sau mai târziu?

Atâta timp cât orice gest nonconformist al acestuia nu face decât să-i crească popularitatea, mă tem că nu este un amănunt relevant. Cu totul altfel ar sta lucrurile dacă în presupusa sa activitate Traian Băsescu şi-ar fi turnat, într-adevăr, colegii şi dacă aceştia ar fi avut de suferit de pe urma acţiunilor sale. O astfel de dezvăluire n-a fost încă făcută şi dl Băsescu se poate bucura de prezumţia de nevinovăţie.

O altă întrebare: cine este interesat de această problemă şi de ce? Câţi dintre cei care s-au repezit să o întoarcă şi să o dezbată pe toate feţele au în vedere exclusiv adevărul, şi nu poziţia sau interesele lor faţă de acesta? Mă tem că subiectul, teoretic ca să-i spun aşa, aproape că nu contează. Importantă este bătălia dintre susţinători şi detractorii domnului Băsescu. Dintre cei care se socotesc datori să-l apere până dincolo de realitate şi de bun simţ, şi cei pentru care atacarea şi lovirea lui reprezintă supremu