pe mîna cui e brand-ul de ţară

Săptămîna trecută am avut plăcerea de a participa la Congresul Naţional al Studenţilor la Comunicare. S-a desfăşurat la sala Muzeului Naţional de Artă şi a fost organizat de Prime România, asociaţia studenţilor la relaţii publice şi comunicare (www.public-relations.ro). De la mapa care conţinea programul şi celelalte documente pînă la cadoul oferit la plecare, totul a avut aerul "profi" al manifestărilor de acest fel: viitorii meseriaşi ai domeniului şi-au însuşit rapid regulile şi deja ştiu să le aplice. Dar nu numai aspectele formale au fost "la standarde", ci şi conţinutul: cîteva mese rotunde foarte interesante au adunat experţi români şi străini în marketing şi comunicare pentru a dezbate o temă actuală, "brand-ul de ţară". Iar congresul s-a numit "Făurit în România. Perspective asupra poziţionării României în context cultural, economic şi social".

Poate că titlul ales este, totuşi, cam prea serios şi prea grav pentru vîrsta şi - iaca, împrumut şi eu un termen de specialitate - "poziţionarea" studenţimii: puţin spirit ludic n-ar fi stricat. "Făurit" are un ce puţintel arhaic; aş fi preferat, de pildă, "Bricolat în România" - pentru că e mai aproape de ceea ce se întîmplă în realitate în materie de comunicare şi de construire a "mărcii România": cîrpim nu cerul global, ci stelele UE cu peticeala noastră comunicaţională. Activi şi dornici să afle şi să dezbată, studenţii de la comunicare - erau cîteva sute, umpluseră sala - sînt, probabil, cei care vor reuşi într-adevăr să comunice, într-un viitor oarecare, după proceduri şi după reguli eficiente, "ce şi cum e România". Deocamdată, peisajul e mai degrabă trist şi haotic: vorbim multe şi nevrute, ne dăm cu părerea despre orice, rareori reuşim să spunem scurt şi cuprinzător ceea ce credem, dăm aiurea din mîini şi din cap - iar "în procesul comunicării, 55% îi revine fizi