devenit o moda sa ne facem cruce pentru escapadele lui Traian Basescu. Fie ca e vorba despre Elena Udrea, evadarile de sub escorta SPP sau spritul dupa calificarea Stelei, lumea se mira de aventurile prezidentiale. Oare de ce? Pai, cum de ce, suna morala de serviciu, nu asa se comporta un sef de stat.
El trebuie sa fie sobru, scortos, oficial, integru. Corect. Dar nu cumva stim de buna vreme ce-i poate pielea lui Traian Basescu? Nu cumva atunci cand Romania anti-Nastase l-a votat impotriva naturii pesediste a fost limpede ce hram poarta? Si aici nu e vorba doar despre stilul sau dintr-o bucata, chefliu si gura-mare.
E vorba si despre trecutul sau, despre intersectia cu tentaculele Securitatii, inevitabila pentru un marinar-sef, ori de prosperitatea pe seama unui regim care a cultivat saracia ca politica de neam. Toate acestea nu sunt secrete descoperite in manuscrisele de la Marea Moarta.
Ele au fost stiute sau macar subintelese de cei care l-au votat pe Basescu. A fost ales nu pentru ce-a fost, ci pentru ce trebuie sa faca. Nu cu dosarul sau pe masa, de cadre si buna-purtare, a fost lansat spre taramurile inalte ale puterii. Basescu a venit la carma cu altfel de imagine si misiune: sa-i ia de guler pe sacali.
Sa-i alunge de pe mosia banului public si sa-i trimita la Mititica pe cei care si-au cumparat pe daiboj contracte de miliarde, politicieni, partide, televiziuni sau ziare. Asta a fost menirea vaporeanului democrat.
Dupa 15 ani cu un Ion Iliescu stampilat de la kaghebist pana la comunist sadea, si cu un Emil Constantinescu in rol de academician pretentios, dar fara vana, romanii au preferat un politician atipic, dar care macar sa incerce. Atat si nimic mai mult. Cine si-a imaginat ca saloanele puterii si protocoalele cu staif ii vor schimba si personalitatea lui Basescu s-a inselat amarnic.
N
