Domnul Băsescu a chefuit cu fotbaliştii pînă în zori. Era o clipă de euforie semifinală, petrecută în condiţii cam nesportive - performerii trebuie să stea departe de pahare şi nopţi albe. Cînd o astfel de abatere e constatată în urma unui meci banal, fotbaliştii prinşi cu mîţa-n sac (sau pe genunchi) sînt pedepsiţi de club! Dar nu fusese o victorie epocală, ci doar un chinuit 0-0. Îmi imaginez că, la cîştigarea Cupei, chermesa va dura trei zile la Cotroceni, iar preşedintele va conduce personal autobuzul cu cheflii spre Thailanda! Cît despre predilecţia prezidenţială pentru sportul-rege: fotbalul e popular, desigur, dar Steaua e privată! Nu era reprezentativa României, ci doar echipa unui pseudo-lider de partid. Desigur, a zis preşedintele, i-am invitat şi pe rapidişti, dar au refuzat. Chiar aşa? Dacă era un ritual semi-oficial, poate că Răzvan Lucescu accepta să treacă pe-acolo un sfert de oră! Au lipsit chiar şi consilierii de profil - Belu şi Bitang.

Prin entuziasmul său părtinitor, Traian Băsescu a anulat jalnic demna declaraţie pe care o făcuse cu doar cîteva ore înainte. Anume că nu va merge pe stadion, special ca să marcheze respingerea netă a vorbelor aruncate cu furca de gură-spartă din Pipera. Ceea ce păruse un semnal politic s-a dovedit o şmecherie de cartier. În fond, Becali nu-l bălăcărise decît pe Tăriceanu, urmînd chiar exemplul preşedintelui, care fusese deja "forţat" (într-un interviu) să spună că îl regretă pe acesta ca premier! Pînă la "soluţia imorală" nu mai e decît un pas. Încurajat, Becali l-a şi făcut, discutînd istoria matrimonială a liderului liberal! Oricum, marele finanţator (adus de fotbal pe vîrful notorietăţii) a anunţat degrabă că va fi pînă la moarte aliatul preşedintelui. Voia să zică "unealta", dar i s-a-mpleticit limba, neobişnuită cu şampania de colecţie. Iată, aşadar, implicaţiile obscure ale ideii de preşedinte-jucăto