Daca savantii ar fi inventat un aparat sensibil la gindiri intense, acesta cu siguranta ar fi emis un semnal la apropierea de o casa de la periferia Cracoviei. Aici traia, pina mai zilele trecute, unul dintre cei mai importanti cugetatori ai lumii: Stanislaw Lem. Medic, poet, maestru al literaturii science-fiction, mare umanist si futurolog. in anii 1970-1980, cartile sale erau foarte indragite si populare datorita mesajului lor profund umanist. in centrul creatiei sale, se situeaza fiinta umana cu formidabilele sale calitati, dar si cu tarele sale greu de depasit, raportul dintre om si tehnologie, atitudinea omului fata de marile progrese ale stiintei si tehnicii, rolul si locul elementului uman in viitoarea societate marcata de progresul tehnico-stiintific.
Stanislaw Lem a fost ultimul romantic al Cosmosului si ultimul proroc al unei epoci cind se parea ca omenirea va reusi sa treaca peste contradictii si sa se solidarizeze sub auspiciile ratiunii pentru a cuceri Universul. Milioane de oameni, pentru care stiinta era totuna cu divinitatea, aveau convingerea ca orice activitate are sens numai daca ea forteaza limitele cunoasterii. in acea perioada, Stiinta, Umanitatea, Ratiunea erau nume proprii si se ortografiau ca atare. Secolul al XXI-lea, din care Lem a apucat doar citiva ani, pare sa stea sub alte semne si sub alte principii, straine spiritului sau. in ultimii ani de viata, marele ginditor se declarase invins de realitate, fiind pesimist si sceptic cu privire la specia umana si la viitorul ei: „Cind traiesti destul de mult, nu-ti este foarte greu sa observi cit de repede se schimba lumea. Moravurile de care eram atasat au devenit istorie… Ce motive de bucurie avem? Ca a aparut posibilitatea sa traiesti mai mult? Nu, multumesc, eu personal n-am nevoie de o speranta mai mare de viata! Dintotdeauna am fost ateu, asa o sa si mor. Dupa moarte nu mai exi
