Romanţa unei luări de autorizaţie
Te duci dis-de-dimineaţă la Registrul Comerţului. Vrei să-ţi înregistrezi firma. Programul începe de la nouă, dar ca să fii sigur, te prezinţi la nouă fără. Ajungi, acolo e deja coadă, ţi se răspunde că se stă de la opt fără, îţi zici: mă, da disperaţi mai sînteţi şi te aliniezi. Întrebi de acte, ţi se dau informaţii. Trebuie multe. Faci rost de toate, te întorci luni, să le depui. De data asta ceva mai devreme, pe la opt şi eşti deja acolo. Coadă din aia: enervantă. Care nu se mişcă. Şi-ţi vine rău de cît stai şi cînd îţi vine rîndul, primeşti o uşă direct în nas. Programul se termină la unu. Marţi vii la opt fără. Iar coadă, iar te ia cu ameţeală. Da' azi... doamna e mai bună, stă peste program. Intri pe la două. Dai dosarul, începe puricarea. Filă cu filă, act cu act, totul tacticos, totul ca la carte. Doamna se încruntă, doamna oftează, trece totuşi mai departe. Încerci să-i citeşti limbajul corpului. Termină toate hîrtiile. Zîmbeşti, triumfător. Nu-ţi poate primi dosarul. Nu mai zîmbeşti. Păi cum? Păi, aşa cum în hotărîrea AGA datele firmei sînt trecute ca antet şi nu în textul hotărîrii, aşa nici eu nu-ţi pot primi dosarul. Dar nu scria nicăieri că... Şi aici, păi uite, domnule, aici, în loc de spaţiu comercial scrie doar spaţiu! Scormoneşti febril restul actelor, îl găseşti, i-l arăţi disperat: pe actul de proprietate, scrie "spaţiu comercial". Oricum, reveniţi şi te dă afară. Miercuri, din nou, aceeaşi coadă, aceleaşi ameţeli. Doamna se uită din nou. Oftează, se încruntă din nou. Mda, actele sînt acum în regulă, dar unde-s timbrele? Timbrele? Dai imediat fuguţa după timbre, să nu se supere, că te-ntorci într-o secundiţă. Intri prin faţa cozii, înjurăturile le primeşti pe la spate. Aşa e legea junglei. Am venit, săru-mîna, cu timbruţele. Dar dosarul? Dosarul? Dosar cu şină, domnule, nu plic. Apoi... ce-i asta, dom'le
