* Match Point (SUA, 2005), de Woody Allen.

Eroul noului film al lui Woody Allen e un tînăr londonez numit Chris (Jonathan Rhys Meyers), fost tenisman profesionist, care s-a retras atunci cînd şi-a dat seama că pe această cale nu va ajunge niciodată destul de sus pentru ambiţiile lui. Cînd începe povestea, Chris aşteaptă - într-un loc bine ales: un club de tenis frecventat de înalta societate - să i se deschidă o altă cale. Ceea ce se şi întîmplă: gusturile lui muzicale (alese la fel de atent ca şi lecturile lui) atrag atenţia unuia dintre membrii clubului, Tom (Matthew Goode), care-l invită la operă, în loja familiei sale. În lojă se află şi Chloe (Emily Mortimer), sora lui Tom, care-l invită pe Chris la ţară, la conacul familiei. Acolo se află şi domnul Hewett, tatăl lui Chloe şi al lui Tom, care-l invită pe Chris la firma lui, pe o poziţie avantajoasă. Şi, uite aşa, în mai puţin timp decît ne-ar lua unora dintre noi ca să urcăm pînă la vecinul de la opt pentru a împrumuta nişte ulei, Chris ajunge în vîrful scării sociale, unde, ca un armăsar ales pentru randament şi pentru sămînţă, e antrenat să devină soţul lui Chloe şi administratorul averii familiei. Ascensiunea lui pare la fel de rapidă ca a talentatului domn Ripley şi unora li s-a părut neplauzibilă, deşi Allen (ca şi Patricia Highsmith) ştie foarte bine că însăşi uşurinţa asta magică stîrneşte fantezia privitorului. Oricum, în curînd se iveşte şi obstacolul: tot la conacul familiei Hewett - mai precis, la masa de ping-pong -, Chris face cunoştinţă cu logodnica lui Tom, o actriţă americană numită Nola (Scarlett Johansson), care îl măsoară cu una dintre privirile acelea pentru care s-a inventat filmul noir, îşi aprinde o ţigară şi îl întreabă: "Ţi s-a mai spus vreodată că joci foarte agresiv?" Game on.

Nu după mult timp se ajunge şi la sex, care (multă sănătate lui Allen!) e chiar sex. Nu vedem m