O anumită toponimie este dată de cele mai multe ori de anumite elemente care ţin cont de o poziţionare geografică, de o activitate care se desfăşura în acel loc, de o anume instituţie care îşi avea sediul acolo sau al unei populaţii care locuia în acea parte de localitate. Cel mai bun exemplu este cel al Lipscanilor din Bucureşti, unde erau magazinele comercianţilor originari din Lipsca, adică din Leipzig. Grăitor în acest sens este faptul că şi azi în localităţile rurale anumite părţi de sat sunt numite de locuitori într-un anume fel fără ca această împărţire să fie recunoscută oficial.
În acest sens a fost şi cazul oraşului nostru, unde numele de străzi mult timp nu au fost clar delimitate. Acest lucru este menţionat într-o serie de scrisori trimise de studenţi aflaţi la Universităţi germane, unde pe lângă numele destinatarului scria sec: Schässburg, Siebenbürgen, iar funcţionarii poştei ştiau clar că este vorba de o anumită persoană din Sighisoara.
Explozia demografică a oraşelor a făcut ca imobilele să fie serios marcate prin numere. Se apreciază că primul oraş, unde casele au primit un număr este Köln. În timpul războaielor napoleonene , după ocuparea oraşului de către francezi aceştia au făcut un inventar al locuinţelor scriind pentru fiecare casă cu creta un număr. De aici până la numerotarea imobilelor din localităţi a fost doar un pas.
Pentru Sighişoara numerotarea caselor o putem menţiona undeva în prima jumătate a secolului al XIX-lea, dar numerotarea privea cartierele, nu străzile, astfel a existat o numerotare pentru Cetate, alta pentru Oraşul de Jos şi alta pentru Corneşti şi Sichhof (azi str. Ştefan cel Mare ).
Legat de toponimele unor străzi, vom începe a menţiona anumite străzi din cetate. Putem spune că strada care cobora de la Turnul Croitorilor spre Corneşti purta numele de lange Brüke (Podul lung) deoarece pentru a uş