aşteptarea îmi agresează frica
încerc să-mi suspend gîndurile
din laşitate în faţa imprevizibilului
să rezist clipelor de graţie incertă în care
dincolo de uşile batante
dumnezeu în halat binecuvîntează cu bisturiul
creştetul fără memorie...
noaptea s-a întins greu
ca o bucată de sîrmă ghimpată
ceasurile de plumb ale dimineţii mă trag de pleoape
în jos
mă tîrăsc în mine
mă jupuie
sprijinit de targa stingheră aţipesc încontinuu
ca în grădina Ghetsimani
somnul nu ştie emoţiile aşteptării
vina absenţei din veghe
e mai presus de îndoială
aceasta e clipa în care
gîndurile, toate gîndurile se transformă în rugăciuni
ca apa în vin
neurochirugul e un genist zic unii
un ceasornicar spun alţii
o moaşă gîndesc eu...
cleştele de fier aduce limba înapoi în gură
acul înfipt în piept întoarce inima
pe un furtun intră oxigen
pe un dren se scurge sîngele înnegrit
viaţa circulă prin fire subţiri din plastic
vîrîte obscen în venele gîtului
dintre furtune şi tuburi transparente
e rîndul meu să o aştept să se nască
în acest salon
ca un trup mai mare
cu uterul rece de faianţă albă
îmbrăţişază-mă cu mîna nelegată de pat
strînge-mă la piept peste firele de control
îndepărtează-ţi masca respiră la urechea mea
feşele cu buline roşii aşază-mi-le fular
să nu mai tremur
hai să ne facem brăţări din furtunaşele roz
să colorăm cu ruj hematoamele de pe gît
ascunde sub saltea punguţa cu sînge
şi strigă-mă fă-mi cu mîna hai
zîmbeşte-mi de pe alee
ia-mă o dată de la grădiniţă
du-mă acasă să citesc plîngînd singur pe lume
dă-mi tartine cu salată de vinete
te-am aşteptat şi azi cu
