aşteptarea îmi agresează frica

încerc să-mi suspend gîndurile

din laşitate în faţa imprevizibilului

să rezist clipelor de graţie incertă în care

dincolo de uşile batante

dumnezeu în halat binecuvîntează cu bisturiul

creştetul fără memorie...

noaptea s-a întins greu

ca o bucată de sîrmă ghimpată

ceasurile de plumb ale dimineţii mă trag de pleoape

în jos

mă tîrăsc în mine

mă jupuie

sprijinit de targa stingheră aţipesc încontinuu

ca în grădina Ghetsimani

somnul nu ştie emoţiile aşteptării

vina absenţei din veghe

e mai presus de îndoială

aceasta e clipa în care

gîndurile, toate gîndurile se transformă în rugăciuni

ca apa în vin

neurochirugul e un genist zic unii

un ceasornicar spun alţii

o moaşă gîndesc eu...

cleştele de fier aduce limba înapoi în gură

acul înfipt în piept întoarce inima

pe un furtun intră oxigen

pe un dren se scurge sîngele înnegrit

viaţa circulă prin fire subţiri din plastic

vîrîte obscen în venele gîtului

dintre furtune şi tuburi transparente

e rîndul meu să o aştept să se nască

în acest salon

ca un trup mai mare

cu uterul rece de faianţă albă

îmbrăţişază-mă cu mîna nelegată de pat

strînge-mă la piept peste firele de control

îndepărtează-ţi masca respiră la urechea mea

feşele cu buline roşii aşază-mi-le fular

să nu mai tremur

hai să ne facem brăţări din furtunaşele roz

să colorăm cu ruj hematoamele de pe gît

ascunde sub saltea punguţa cu sînge

şi strigă-mă fă-mi cu mîna hai

zîmbeşte-mi de pe alee

ia-mă o dată de la grădiniţă

du-mă acasă să citesc plîngînd singur pe lume

dă-mi tartine cu salată de vinete

te-am aşteptat şi azi cu