- Cultural - nr. 73 / 14 Aprilie, 2006 In 4 martie 2006 s-au implinit 140 de ani de cand intelectuali din cele doua principate (unite), Moldova si Tara Romaneasca, au decis sa se constituie intr-un for al luminatilor vremii, Academia Romana. A fost o mare si stralucitoare sarbatoare de slavire a Nemuritorilor neamului, avandu-l in centru pe presedintele in functie al Academiei, omul de inalta cultura care este Eugen Simion. Scriitor, critic literar, profesor respectat la universitatea bucuresteana, Eugen Simion a facut, in urma cu 12 ani, un pas administrativ, la care probabil nici nu se gandise pana atunci: proaspat ales membru al Academiei, profesorul Simion devine vicepresedinte, apoi presedinte al forumului inteleptilor, dovedindu-se, in timp, spre surprinderea generala _ si, cunoscandu-l mai bine, indraznesc sa spun ca si spre propria-i surprindere _ un manager de exceptie, asa cum Academia Romana n-a avut niciodata, si cum foarte rar multe institutii mari romanesti au avut. Un bilant al "anilor Eugen Simion" la Academia Romana inseamna o uriasa si moderna biblioteca _ cea care adaposteste manuscrisele si documentele fundamentale ale culturii romaesti _ recuperarea de bunuri si averi ale Academiei risipite, in timp, de istorie, 80 de institute si centre de cercetare perfect functionale, editarea operelor complete ale clasicilor literaturii ("Pleiadele"), dar si a celebrelor "manuscrise" Eminescu si, nu in ultimul rand, rezonabile indemnizatii ale academicienilor si salarii ale slujitorilor Academiei. La care mai putem adauga un galon: acela al politicii externe impecabile pe care a dus-o, in acesti ani, institutia fundamentala a intelectualitatii romane. Dovada: la sarbatoarea de care va vorbesc au fost prezente 40 de delegatii academice din tot atatea tari si reprezentanti ai unor mari institutii europene. Sub luminile reflectoarelor televiziunilor si in fata