A murit Stanislaw Lem.
Un mare Scriitor, un mare Om, o mare Conştiinţă a vremii noastre.
A fost, după H.G. Wells, cel mai popular autor SF în întreaga lume. Tradus în zeci de limbi, pe toate continentele, în milioane de exemplare. Opere de neuitat, Astronauţii, Solaris, Ciberiada şi atâtea altele, citite pe nerăsuflate, învăţându-ne, amuzându-ne, îndemnând la meditaţie.
L-am cunoscut. Am avut acest rar privilegiu. L-am întâlnit de două ori, de fiecare dată la Cracovia, oraşul trăirii gândurilor şi scrierilor sale. E de prisos să adaug că au fost printre cele mai frumoase momente din viaţa mea.
Prin anii '70, mă aflam în vechea capitală a Poloniei, ca lector de limba română la Universitatea Jagiellonă. Îmi trecusem doctoratul în ţară cu puţin timp în urmă şi, eliberat oarecum de griji, mi-am îngăduit să las pentru o vreme studiile aride pe manuscrise vechi, trecând la lecturi mai alerte, de limbă polonă contemporană. În librăria mea preferată de lângă Catedrala Sf. Maria zăresc - în vitrină - un volum cu o copertă ciudată: Stanislaw Lem, Cyberiada; era ediţia a III-a, apărută în 1972. Îi ştiam câteva din operele sale, traduse până atunci în româneşte şi mult citite la noi. Desenul neobişnuit de pe copertă, titlul care-mi amintea de atâtea poeme eroi-comice cu terminaţia -iada (-ida): }iganiada românească, Myszeida (Şoriciada) poloneză şi altele şi, în cele din urmă, constatarea, imediată după răsfoirea primelor file, că mă aflu în faţa unui basm pentru copii - cum nu mai scrisese Lem până atunci, m-au făcut să cumpăr cartea fără zăbavă, cu gândul că făcusem cea mai potrivită achiziţie, menită, pe deasupra, să mă ,odihnească" după efortul de filolog, necesar descifrării şi înţelegerii textelor vechi de sute de ani.
Am ,înghiţit" această carte de aproape 500 de pagini în numai trei zile. Obişnuit din copil
