Aşa ar fi trebuit să arate - dacă proiectul care mi-a fost propus recent de Realitatea TV s-ar fi realizat - textul unei prime emisiuni dedicate cărţii. De atunci tot caut cu disperare o variantă mai bună de ,a sta în cap" (vorba lui Tatulici), pentru a atrage atenţia lumii asupra splendorii cărţii într-o lume fascinată doar de splendoarea bârfei. Nu ştiţi cum am putea transforma discursul despre carte într-o specie a bârfei? Nu ştiţi de unde s-ar putea învăţa repede, cât mai repede, până nu dispare cartea, bârfa despre cărţi?
Un motiv pentru care merită să citeşti
Aveam 18 ani şi eram student în anul I al Facultăţii de filozofie. Atunci m-a întrebat pentru prima oară cineva la ce bun să citeşti. Aveam un văr care era tehnician. Ştia cu adevărat să repare orice, de la o maşină de călcat şi până la un televizor sau o motocicletă. Şi, în timp ce îmi repara o priză, văzându-mă că citesc, m-a întrebat: ,De ce îţi pierzi timpul citind?" Şi pe urmă, oarecum gândind cu glas tare: ,Se poate trăi perfect fără să citeşti cărţi din alea de care citeşti tu: filozofie, literatură..." Lucrul ăsta m-a luat prin surprindere. Nu-mi trecuse niciodată prin cap să mă întreb de ce citesc oamenii. ,Păi, am îngăimat, e atât de frumos..." Şi altceva nu am mai ştiut să spun.
Poate că acum a venit momentul să-i răspund vărului meu. Am să încerc ca, în fiecare săptămână, să dau câte un răspuns scurt acestei întrebări tulburătoare: la ce bun cititul pe lume?
Primul răspuns care îmi vine în minte: citim pentru că nu numai trupul, ci şi spiritul poate fi ,nespălat". Şi lucrul ăsta se vede. Murdăria spiritului se prelinge pe vorbele noastre, pe îmbinarea lor, pe felul în care le rostim. Spiritul nostru nespălat se transformă în cuvinte lătrate, în vulgaritate, în prostie. Nu v-ar plăcea mai mult o lume în care n-am mai lătra unii la alţii pe stra
