Probabil că cel mai răsunător debut din istoria literaturii române rămâne cel arghezian. Datorită volumului Cuvinte potrivite, 1927, e socotit până astăzi un an-cheie pentru poezia noastră. Dar în umbra apariţiei argheziene şi adesea în strânsă legătură cu aceasta rămân o mulţime de alte evenimente literare, culturale, istorice sau de întâmplări cotidiene care au umplut cândva paginile gazetelor, într-o lume care se grăbea să-şi trăiască viaţa mai intens, să-i dea mai multă greutate, după ce Marele Război îi arătase cât de uşor se moare. De altfel chiar despre contextul strict al apariţiei volumului Cuvinte potrivite, dicţionarul şi istoria literară, obligate la o aspră selectivitate, ne spun îndeobşte numai două lucruri: că e debutul târziu, la 47 de ani, - de fapt, la apariţia volumului, autorul nu împlinise încă 47 de ani, îl despărţea o lună de această vârstă - al celui mai înnoitor poet de după Eminescu şi că a provocat reacţii foarte puternice, contradictorii, în rândul criticii literare şi al colegilor de breaslă. Nici măcar editura la care a debutat Arghezi nu se pomeneşte în cărţile de specialitate. (Înainte de 1989, dicţionarele româneşti au şters urmele editorilor ,burghezi", ca Socec, Ioaniu de la Cartea Românească, Alcalay, Ciornei, Benvenisti, Ocneanu etc. Tipărit recent, Dicţionarul Academiei n-a găsit de cuviinţă să le reintroducă, preferând formula comodă şi puţin academică a ignorării numelui editurilor.)
La reconstituire, întregul an 1927 se dovedeşte pur şi simplu pasionant. Între altele este anul în care Charles Lindberg traversează singur Oceanul Atlantic şi aterizează la 21 mai, întâmplător de ziua lui Arghezi, în Franţa, după 33 de ore de zbor neîntrerupt. Este anul în care apare, exact în luna debutului arghezian, aprilie, Sein und Zeit de Heidegger. Este anul filmului Metropolis de Friz Lang, utopie negativă a lumii industrializ
