Este desigur lăudabilă intenţia Editurii Semne de a-l comemora pe Anton Pann, scriitor, muzician - compozitor al imnului naţional - şi editor-tipograf, la împlinirea, în 2004, a o sută cincizeci de ani de la trecerea lui Dincolo, printr-o ediţie facsimilată. O ediţie facsimilată ce nu cuprinde numai cartea care l-a impus colegilor lui de ,talant", Povestea vorbii, ci şi alte câteva cărticele, scrise, după cum însuşi mărturiseşte ,în ceasurile mele vacante", pentru că ,m-am obicinuit a nu şedea fără lucru; şi scriind câte ceva, mi se pare că-mi trece vremea foarte dulce": O şezătoare la ţară sau Povestea lui Moş Albu, Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea, Osebite anecdote şi Istoria preînţeleptului Arghir cu nepotul său Anadam.

Din păcate - păcatele obişnuite, de mai multe ori menţionate şi criticate în această rubrică, dar pare-mi-se că zadarnic, pentru că cine ar trebui să citească ,critica ediţiilor" ori nu o citeşte, ori o citeşte şi nu pricepe nimic, ori o citeşte, pricepe cam despre ce ar fi să fie vorba, dar o consideră zadarnică, aşa cum a-nceput să mi se pară şi mie -, din păcate, deci, intenţia Editurii Semne este lăudabilă numai în sine, nu şi ca realizare. Ca realizare, este o mare, o gogonată gafă comemorativă, care adaugă încă un exemplu, deşi nu mai era nevoie, la numeroasele exemple date în ,Critica ediţiilor" despre complexa şi profunda incompetenţă profesională a majorităţii editorilor contemporani de literatură română clasică. Nici un adevărat editor, deci cu doxă, cu experienţă şi cu ştiinţă de carte specifică nu ar fi făcut ridicula eroare, cu atât mai ridiculă cu cât a fost pregătită, probabil, din nepricepere, cu entuziasm de cei ce conduc Editura Semne - patroni, directori, manageri sau cum şi-or mai fi zicând -, de a publica în facsimil cartea Anton Pann, Opere complete. Povestea vorbii. - O şezătoare la ţară. - Nastratin Hogea. - în