Paducelul este un arbust spinos care creste indeosebi la marginea padurilor, putând atinge o inaltime de câtiva metri. Mai este cunoscut sub denumirea de gherghin sau maracine alb. In medicina se folosesc florile, frunzele si fructele. Toate partile plantei contin principii active (colina, acetilcolina, trimetilamina, acid cafeic, ulei volatil etc.) cu actiune sedativ-cardiaca, asemanatoare valerianei. Fructele contin acid citric si acid tartric, saruri minerale si vitaminele C si B. Utilizare Preparatele din paducel regleaza tulburarile nervoase ale inimii, exercita o actiune calmanta asupra sistemului nervos. Se foloseste pentru actiunea vasodilatatoare, ca sedativ in nevroze cardiace si ca hipotensiv usor. Da rezultate bune si in angina pectorala daca este asociat cu digitalicele. Frunzele si florile de paducel intra in compozitia ceaiurilor antiastmatic si calmant, indicate impotriva tulburarilor cardiace, iar fructele in ceaiul calmant. Produsele pe baza de paducel se recomanda in angina pectorala, tulburarile de menopauza, ateroscleroza, nevroze cardiace, emotivitate excesiva, aritmii. Infuzia se prepara din flori si fructe. O lingurita de flori sau fructe se opareste cu 250 g apa clocotita. Dupa 15 minute, ceaiul se strecoara, se indulceste si se bea in cursul unei zile. Este recomandata in palpitatii, insomnii si tulburari de menopauza. Tinctura se prepara din 20 g flori sau fructe care se lasa mai intâi la macerat timp de zece zile in 100 g alcool de 60 de grade. Din aceasta tinctura se iau de trei ori pe zi câte 10-15 picaturi inainte de culcare. La cardiaci, pe lânga reglarea batailor inimii, tinctura produce un somn usor, linistitor. In amestec cu tinctura de valeriana se recomanda in bolile de inima si de origine nervoasa. Din acest amestec se iau de trei ori pe zi câte 30-50 picaturi inainte de masa. Recoltarea si uscarea De la paducel se culeg florile