Volumul proustian de debut, Les Plaisirs et les Jours, cuprinde cîteva nuvele şi cîteva însemnări cu aparenţe de improvizaţie, greu de clasificat: s-ar spune că, tot aşa cum mai tîrziu avea să revoluţioneze formula romanului tradiţional, tînărul Proust începea prin a revoluţiona formula nuvelei.
Bucăţile sunt scrise toate în plină tinereţe, între vîrsta de 20 şi 23 de ani. Atunci, Marcel era un tînăr strălucit - ca inteligenţă şi cultură - perfect sănătos (asta nu va dura mult!), extrem de bogat, colecţiona succese mondene şi părea destinat unui minunat viitor. Ceea ce scria el însă la 20 de ani avea o coloratură de-a dreptul stranie: în toate bucăţile este vorba, direct sau indirect, de un singur lucru, de moarte; pare a fi unica preocupare a tînărului scriitor. Prima lui proză, La mort de Baltassare Silvande, ni-1 arată pe Proust sub masca unui timid adolescent de 13 ani, urmărind degradarea fizică şi moartea unchiului său, atins de o boală incurabilă; Confession d'une jeune fille prezintă o tînără care se sinucide din remuşcare, deoarece, lăsîndu-se în voia unei pasiuni condamnabile, îi produsese mamei sale o prea mare durere; în ultima nuvelă, La fin de la jalousie, eroul descoperă că gelozia, nestăpînită, se sfîrşeşte doar prin moarte. Presărate între nuvele, sub forma unor paşnice tablouri, o mulţime de alte ,morţi" se desfăşoară în şir discret - morţi ale zilelor, ale verii sau toamnei, ale sentimentelor şi speranţelor. Aparent-surîzătoarele ,Plaisirs et Jours" se dovedesc a nu fi decît o imensă hecatombă.
Care ar fi raportul lor cu Recherche? Se regăseşte în vreun fel marele roman în volumul de debut? La o privire mai atentă - nici vorbă! în Les Plaisirs et les Jours, Proust spusese de fapt aproape tot ceea ce voise să spună. Disperat de scurtimea şi de finitudinea vieţii, el se învîrtea continuu în jurul aceleiaşi obsesii, obsesie