Când prietenul Haralampy stoarce câte o bărdacă de trăscău, devine sentimental-nostalgic şi poet şi, stând noi în faţa televizorului, îmi povesteşte crâmpeie din viaţa lui. De exemplu acum, când ceilalţi membri ai familiilor noastre sunt la cules de urzici, ştevie, măcriş, lobodă şi alte păpădii, acţiune organizată cu scop umanitar ca urmare a majorărilor anunţate la televiziune cu ocazia zilei de 1 aprilie şi a lunii Sfintelor Paşti... Dar şi fiindcă pe rafturile cămărilor noastre şuieră vântul ca prin ,craniul acela de lup" din poezia baconskyană...

Aşadar, pe fondul râsetelor Andreei Marin din cuprinsul emisiunii ,Surprize! Surprize!", de pe TVR1, semănând cu sunetele produse de un robot scurt-circuitat în moalele capului, prietenul povesteşte:

- Mă, cuscre, eu ,nu voi ca să mă laud..."(ce v-am spus eu!), da' în vremea prunciei, i se spunea mamei despre mine: - Ay, ce ficioraş făinuţ şi cuminţel ţi-a dat Dumnezeu!... Fratele mieu, în momentele alea îmi simţeam sternul gata-gata să plesnească din cauza orgoliului specific vârstei, fapt care ar fi constituit o dramă în familie şi o eternă compătimire a societăţii faţă de mama (rude, prietene, vecine, cunoscuţi, minus categoria mijlocie a indiferenţilor şi categoria grea a invidioşilor...). Regretele şi drama că nu s-a petrecut ,nenorocirea", au venit ceva mai târziu şi continuă şi azi, după ce interesaţii s-au convins că Divinitatea nu avea nici un amestec în frumuseţea şi, cu atât mai puţin, în mintoşenia mea. Dimpotrivă, mulţi (inclusiv eu) cred că ursitoarele lipsiseră de la eveniment vizionând ,Din dragoste" (Antena 1), iar opoziţia, profitând de situaţie, a pus de-un cvorum votând cu ambele mâini şi cu mare satisfacţie o lege a firii mele care a compromis pentru veşnicie arborele genealogic autohton al familiei. Cum-cum? Adică, tu crezi că vorobesc în metafore, sau în xerocopii-sinteză