Tinerii au tot dreptul sa priveasca mediul politic cu raceala, intrucat acesta nu le-a adus nici un fel de satisfactii, in special in perioada postdecembrista. Dupa 1989, clasa politica romaneasca a fost scena unor lupte permanente pentru putere, bani, influenta, toate directionate catre rudele si prietenii celor care fac politica. Satisfactia pe care ti-o da politicul este strans legata de crezul cu care patrunzi in viata politica. Cel mai important gand care ar trebui sa anime orice politician, mai nou sau mai vechi, este politica pentru oameni. Pentru un politician responsabil nu exista satisfactie mai mare decat zambetul de pe fata unui om necajit, adus de un gest personal datorat competentelor politice. Putini politicieni inteleg insa ca fara electorat, fara oameni, fara tineri nu exista. O implicare continua a celor care fac politica in viata de zi cu zi a societatii va conduce la o cunoastere permanenta a problemelor acestora. Nu este suficient sa iesi pe strada doar in precampanie si campanie electorala. Cei patru ani de mandat guvernamental sau chiar de opozitie ar trebui sa reprezinte un contract, in care cel ales are numai obligatii, iar cei care aleg, numai drepturi. Din pacate, sanctiunile se aplica doar o data la patru ani. Altfel, multi ar fi fost concediati dupa scurt timp de la instalarea pe un fotoliu inalt. Sistemul de valori - dat peste cap Tinerii nostri trebuie sa inteleaga un lucru esential: mediul politic este o expresie a sistemului national de valori. Tragedia apare atunci cand constientizam ca sistemul nostru de valori este complet la pamant. In momentul intrarii in politica, tanarul trebuie sa patrunda animat de un crez, dar mai ales de un model. Privind cu atentie clasa politica de dupa 1989, tanarul roman este practic condamnat sa priveasca cu lehamite mediul nostru politic, sa caute in disperare si sa nu gaseasca un model real, pozi