Octavian Goga a participat în calitate de ministru al Educaţiei Naţionale la serbările aniversare a zilei de 3/15 mai 1848 din anul 1927 cu care ocazie rosteşte un vibrant discurs, pagină antologică a oratoriei româneşti, rămasă puţin cunoscută, deoarece a fost publicată într-un ziar local (,Unirea poporului", nr. 21 din 22 mai 1927, p. 3-4) şi reprodusă doar în Anuarul Institutelor de învăţământ gn. cat. din Blaj, pe anul şcolar 1926-1927. Monografia Octavian Goga a lui I. D. Bălan, nu-l menţionează.

Pentru O. Goga, Câmpia Libertăţii este locul unde s-a strigat odată destinul unui neam. Ca şi în poezia Oltul, ,înfăţişarea poporului cu locurile sacre ale istoriei sale este nimbată de mister. începutul cunoscutei poezii (,Mult iscusita vremii slovă/ Nu spune clipa milostivă/ Ce ne-a-nfrăţit pe veci necazul/ Şi veselia deopotrivă") sugerează echivalarea cu acest fragment din discursul rostit la Blaj: ,E atâta mister în clipa când se hotărăşte soarta unui popor, că petecul de pământ care a găzduit această clipă nu se mai deslipeşte de ea şi-o păstrează pe veci ca o ţarină a lui". După ce evocă evenimentele tragice şi viforoase din istoria Transilvaniei, Goga stăruie asupra programului politic fundamental al paşoptismului transilvan - libertatea naţională: ,O singură dogmă putea să ne smulgă din închisoarea seculară: ideea libertăţii naţionale... Trebuia să vie însă o pleiadă intelectuală care să dea justificare de principiu... şi să introducă în conştiinţa publică fermentul programatic al unei idei. Acest rol l-au avut vizionarii noştri de la 1848."

Cu verbul său energic, Goga trasează semnificaţia istorică a Câmpiei Libertăţii şi reconstituie în imagini de puternică sugestie vizuală tabloul epocii, iar caracterizările au pregnanţa metaforică a poemei eminesciene Epigonii: ,Reconstituiţi tabloul. Sub cerul albastru de primăvară într-o zi de m