Desi vine atat de tarziu, adoptarea legii lustratiei in Senat ne ofera o certa satisfactie, macar si pentru faptul ca subiectul nu a fost abandonat, iar tema unui eventual proces al comunismului nu a fost ingropata.
Putem medita, desigur, asupra esecului coalitiei conduse de CDR de a impune acest proiect de lege in perioada 1996-2000, desi fusese elaborat de George Serban, care era parlamentar PNTCD.
Poate insa este mai interesant sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat daca Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara ar fi devenit lege in 1990 si daca arhivele Securitatii s-ar fi deschis imediat dupa Revolutia din decembrie 1989
Desigur, Romania ar fi aratat cu totul altfel astazi.
Nu ar fi fost confiscata de retele oculte ale fostilor securisti si activisti; economia si finantele publice nu ar fi fost praduite de afaceristii de carton care nu aveau alt rol decat sa redirectioneze banii statului spre interese private; am fi avut un stat de drept autentic, pentru ca nu ar fi fost nevoie de un corp de magistrati care sa protejeze faradelegile potentatilor zilei de rigorile
legii; am fi aderat deja la UE; zona rurala nu s-ar zbate in saracie si inapoiere; lumea nu ne-ar arata cu degetul ca pe o tara corupta etc.
Aceasta Romanie nu exista insa deocamdata si nici macar nu stim daca ea ar fi fost cu adevarat posibila. Modul in care a fost preluata puterea in 1989/1990 nu a permis aceasta evolutie.
Oamenii care aveau atunci in mana parghiile puterii nu erau cei care ar fi fost interesati de lustratie, ci dimpotriva, cei care voiau s-o blocheze; cei care au organizat mineriada din iunie 1990, tocmai pentru a calca in picioare acele forte politice si civice care incepeau sa se consolideze si le puneau in pericol planul de cucerire a Romaniei.
Oricine studiaza istoria preluarii puterii in decembr
