Trei copilasi dorm sub cerul liber, pe cartoane intinse pe pamânt, in spatele Bisericii Sfântul Mina din Craiova, la numai câteva sute de metri de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Dolj. Traiesc din mila trecatorilor si se incalzesc unul in bratele celuilalt, inghesuindu-se in geaca mamei. Traiesc de ani buni pe strada, de când, din spusele lor, au fost evacuati din casa. Fiecare a luat-o incotro a vazut cu ochii, unii prin gari, altii prin centrele de plasament sau puscarie, iar restul pe strazi. Violeta Durac are 26 de ani si este mama a trei copii: Ileana, de numai un an si trei luni, cel mijlociu, Costel, de trei ani, si cel mare, Catalin, de opt ani. „Am stat in cartierul George Enescu, pâna când ne-au murit parintii. Nu ne-am mai putut plati datoriile si ne-au dat afara din casa. Atunci, am luat-o fiecare incotro am vazut: fie la rasarit, fie in plasament la stat sau chiar in puscarie. Am adus pe lume toti copiii pe care Dumnezeu mi i-a dat. Acum ii tin dupa mine pe strazi, rabda si tremura de frig, dar nu am alta solutie. In 2000 am facut si eu puscarie. Am fost prinsa in timp ce furam mâncare ca sa le dau copiilor sa manânce...“, a povestit Violeta Durac. „Va fi ca mine, analfabeta“ Cei trei micuti impreuna cu mama lor traiesc din mila trecatorilor si din banii obtinuti din vânzarea fierului vechi gasit prin tomberoanele de gunoi. Pâna in urma cu câteva saptamâni s-au adapostit prin gara din Filiasi, iar acum singurul „adapost“ disponibil este cel de lânga Biserica Sfântul Mina. Copilul de opt ani nu a fost nici macar o zi la gradinita sau scoala. „Va fi ca mine, analfabet. Eu nu am nici macar adapost sau ce sa le dau sa manânce, cum sa ii dau la scoala? Acum si barbatu-meu, asta ultimu', a cazut la puscarie... Dar, poate ca e mai bine asa, ca tot pe strazi dormeam pentru ca ma batea si tot la adapostul meu de la Sfântul Mina venea