Romii constituie minoritatea etnica cea mai importanta numeric din Europa, 7-8 milioane raspanditi inegal in 38 de tari europene. Odata cu deschiderea frontierelor, presa occidentala a informat alarmata despre invazia hoardelor de tigani romani, subliniind ca prin intrarea in UE a Romaniei si Bulgariei vor capata acces liber circa 2-3 milioane de romi apartinand celor doua tari, inrautatind o componenta etnica deja incontrolabila. Problema romilor, o minoritate care nu revendica nici stat, nici teritoriu, a fost considerata la Copenhaga in 1993 un criteriu de adeziune la UE pentru statele candidate din Europa Centrala si de Est. Evident, nu au fost oferite solutii de ordin institutional, iar raspandirea comunitarilor romi in mod difuz in toate tarile, inclusiv in Romania, unde traiesc probabil peste doua milioane de tigani, nu permite nici macar sa se acorde acestora o asa-zisa "autonomie culturala extrateritoriala", notiune inventata de marxistii austrieci Karl Renner si Otto Bauer si care si-a dovedit deja inaplicabilitatea. Romii au fost adesea prezentati, in mass-media si in discursurile publice, ca o "problema" a Europei, ca un grup etnic marginal, iar situatia lor a proiectat continentul nostru intr-o lumina negativa in ceea ce priveste discriminarea, respingerea, rasismul si incapacitatea de a accepta realitatea si a gira diversitatea. In fapt, prin explozia lor demografica si deschiderea frontierelor, situatia romilor s-a agravat, iar perceptia lor publica este adesea ingrosata tendentios. Aceasta evolutie, potrivit unor studii sociologice, ar comporta un triplu risc: o intensificare a violentelor si exacerbarea conflictelor cu caracter etnic, antrenand spirala cunoscuta: violenta determina violenta, ceea ce o inspira si o legitimeaza; banalizarea acestor incidente prin repetitia lor, fragilizand democratia; autodevalorizarea publica a victimelor, stigmatiz