Iubesc muzeele. Ma consider un om norocos si fiindca am apucat sa vizitez Luvrul, MOMA si Metropolitan, Ermitajul si Muzeul Puskin, dar imi amintesc cu un vag fior nostalgic nenumaratele vizite la Muzeul Antipa, de orele petrecute in tovarasia molustelor (lamelibranhiate, gasteropode si cefalopode!), de unde si obsesia mea nevinovata cu inteligenta caracatitelor.

De atunci si pana la ziua in care am citit descrierea unui pseudoviol tentacular, Thomas Pynchon in "Curcubeul gravitatiei", au trecut niste ani in care am aflat, printre multe altele, ca Pynchon era bun prieten cu un anume Richard Farina, prozator de mare viitor, din pacate intrat in nemurire chiar in seara in care sarbatorea aparitia primului si ultimului sau volum: "Been Down so Long it Looks Like Up to Me" (cu aproximatie, "Mi-a mers prost atata vreme, ca acum mi se pare ca mi-e bine"), in care eroul (sau antieroul) paraseste dimineata un cazino din Las Vegas si asista, impreuna cu partenerii de joc, la o explozie nucleara in desert.

Tocmai acolo, in inima unui oras cladit pe miraje de neon si pe imitatii de un gust indoielnic ale New Yorkului, Parisului si templelor din Luxor, se poate vizita un muzeu dedicat sperantei ca omenirea poate fi salvata de la anihilarea totala, tocmai prin crearea armelor de distrugere in masa, muzeul armelor nucleare. Vi se pare nepotrivit? Imi pare rau, dar gresiti. Intre 1951 si 1992, Statele Unite au efectuat nu mai putin de 928 de detonari de bombe atomice, poate chiar mai multe, cifrele reale sunt inca secrete, in desertul care inconjoara Las Vegas, in zona numita Nevada Test Site.

Dintre acestea, mai bine de 100 la suprafata, la vedere, o buna parte, cam un sfert (23 pentru iubitorii de detalii) cu mult mai puternice decat bombele care au distrus Hiroshima si Nagasaki. Regiunea a devenit obiectiv turistic, cu excursii organizate in ziua exploziilor, c