E o concluzie desprinsa din viata. In cazul accidentelor de circulatie, cateodata, a gresi o singura data este prea mult. La fel si in cazul locului de munca. La fel si in relatiile interumane. Si, nu cred ca exagerez, la fel se intampla si in domeniul taxelor.
Mesajele care au ca si continut textul "Cat de buna a fost cota unica" se inmultesc in media. Nu intamplator, cand ceva merge prost, se incearca mascarea rezultatului. Am intalnit mesaje de genul: "Anul 2005 a fost un an extrem de bun si pentru buzunarul oamenilor de rand, care au obtinut venituri de 2 ori mai mari decat in 2004". A sustine asa ceva inseamna ca esti fie inconstient, fie intoxicat, fie de-a dreptul prost. Ca bugetul a pierdut mai mult de un miliard de euro este adevarat, dar a confunda plusul de cel mult 25 la suta la venituri cu o majorare de suta la suta este o mare minciuna. Si a nu pune si pe celalalt taler al balantei cheltuielile care s-au majorat tot cam atat este inca o minciuna. De data asta prin omisiune. Pe langa asta, tot mai multe voci europene sustin ca mai avem cel mult un an si jumatate de cota unica, dupa care vom schimba sistemul. Din nou.
Anii urmatori vor arata probabil esecul cotei unice in Romania, nu neaparat pentru ca este o idee proasta, ci pentru ca este o idee care a fost implementata prea tarziu si la parametri calculati gresit. Prea tarziu, pentru ca in 2005, deja forta de munca romaneasca se reorientase de vreo 2 ani spre alte modalitati de remunerare, legale si mai putin costisitoare (vezi boom-ul microintreprinderilor). Insa, nu ar trebui sa creada nimeni ca microintreprinderea este un vehicul prin care salariul ajunge gratis de la angajator la angajat. Nu! Sa presupunem ca s-au infiintat 100.000 de microintreprinderi pentru a dribla taxele mari. Sa presupunem. Ei bine, microintreprinderile astea au adus cate ceva: au adus minimum 100.000 de angajati
