- Cultural - nr. 74 / 17 Aprilie, 2006 Spectatorii din week-end-ul trecut marturisesc faptul ca se asteptau sa vada cu totul altceva decat ceea ce a iesit din textul initial al unei piese… triste. Aici s-a ras non-stop din momentul aparitiei Marinelei Popescu, o actrita exceptionala (cel putin) de comedie. Inteligent si original, profesorul-actor-regizor Cornel Popescu, al carui talent pedagogic razbate din fiecare replica a celor patru interpreti, a re-inventat si re-interpretat sensul textului, din care reiese, clar, nu doar speranta pe care o da Jim - Mihai Craciun - Laurei, ci un happy-end previzibil. Ea nu este infirma, ci doar hipersensibila, ipohondra, complexata, lipsita de incredere in sine, iar Strainul adus de tunete si fulgere, ca un fel de "Om care aduce ploaia" al lui Richard Nash, este un semn divin. Nota parodica remarcabila pe care o introduce Amanda (Marinela Popescu) transforma o veritabila drama in unele scene de comedie spumoasa, datorita insistentei mamei de a-si marita fiica, Laura, jucata in stil retro (cu fizionomia specifica) de Alexandra Didilescu, al carei petitor (Mihai Craciun) adus de Marius Turdeanu (povestitorul, autorul si interpretul, ca un alter-ego al lui Tennessee Williams) coincide cu prima si unica ei iubire. Marinela Popescu, cea care prin interpretarea inovatoare, vie si plina de verva, se afla ea insasi in rolul principal, ne explica alegerea cheii de interpretare comica in sensul in care, oricat de mare ar fi tragedia, trebuie gasita picatura de comic, nu cu ostentatie, ci sansa spectatorului de a se descarca: "Daca o tii numai intr-un urlet si o tragedie, iese o parodie a teatrului antic, ceea ce nu inseamna drama, respectiv ingemanare intre comedie si tragedie. Spectatorii trebuie sa se simta mai aproape de actori, cuprinsi in poveste". Scenografia Ioanei Popescu este potrivita, clasica, fara elemente spectaculoase, un a