- Cultural - nr. 75 / 18 Aprilie, 2006 Ajung la serviciu, ma dezbrac de "scurta", ma asez la masa si deschid calculatorul, stiind ca astazi trebuie sa scriu un articol… greu. Nu ma obliga nimeni sa-l scriu, asa cum nu m-a obligat nimeni niciodata. Dar trebuie sa-l scriu. Merita omul acesta, fiindca-i vorba de… un om. E un articol dureros, fiindca trebuie sa scriu despre despartirea de un coleg si prieten. Nu a murit, Doamne Fereste, ci iese (a iesit) la pensie. Prietenul meu, poetul Dumitru D. Silitra, spunea odata, sugubat, ca cine nu il cunoaste nu are cultura. Parafrazandu-l, spun: «Cine nu il cunoaste la Tarnaveni pe dl Ioan Duca, de la Casa Municipala de Cultura "Mihai Eminescu", ori nu e din Tarnaveni, ori nu are… cultura! Dl Ion Duca a lucrat in aceasta institutie aproape 40 de ani fara intrerupere, nu inainte de a fi "temporar" si tamplar si invatator suplinitor si educator si casier. Aproape ca s-a "confundat" cu Casa de Cultura pe care a iubit-o si o iubeste si o va iubi, cred eu, cat va trai, ca pe… propria casa. Serviciul a fost pentru el o placere, nu o corvoada, venind nu de putine ori cu treaba sau fara in institutie, inclusiv sambetele si duminicile. Ii placea cum miroase… scena, cabinele, salile de expozitii etc.Verifica daca sunt inchise ferestrele, daca sunt stinse becurile peste tot etc. Avea chemare pentru aceasta meserie de administrator in cultura. Pasiunea se mula la el, fericit, peste serviciu ! A avut, in ani, zeci de colegi, referenti culturali, femei de serviciu, mecanici de intretinere, cu care a colaborat respectandu-se reciproc si care l-au pretuit, "rezistand" si sub noua directori. A facut de toate, cand a trebuit, de la administratie si uneori munca de salahor, la cultura propriu-zisa. Referitor la aceasta din urma, mentionez doar un aspect si anume acela ca a jucat in peste zece piese de teatru ("Ciuta", "Conu Leonida fata cu rea