Din cauza inflatiei de emisiuni, reportaje si stiri care ii sint dedicate, patronul Stelei pare cel mai in voga crestin al momentului. E insa departe de asa ceva.
Gigi Becali se inchina in biserica si injura in afara ei. Sint doua borne semnificative pentru ce inseamna cu adevarat acest personaj exotic si bizar, cu o ascensiune in ultimii ani care nu trebuie ignorata. Hipergonflat de mass-media - in multe cazuri, deloc dezinteresat -, Becali da, si nu numai el, masura amara a confuziei valorilor care domina inca, intr-un mod copios, societatea romaneasca.
Sa retinem in Saptamina Patimilor: Becali spune despre sine ca e un "atlet al lui Dumnezeu", un mare crestin fata de care ar trebui sa ne simtim onorati ca ii sintem contemporani. Sa retinem si sa nu il credem pe cuvint. Nu avem nici un motiv serios sa o facem.
Direct spus: daca ii adunam si ii analizam faptele, Becali nu se arata a fi un crestin adevarat, ci un impostor al credintei, un purtator ilegal de vorbe care fac trimitere la Biblie si la crestinism, dar care urmaresc alte scopuri, mult mai pamintesti.
Nu e vorba numai despre imprejurarile dese in care "latifundiarul" din Pipera il face pe Dumnezeu al 13-lea jucator al echipei Steaua, agent electoral sau agent imobiliar. E mult mai mult: miezul asa-zisului crestinism al lui Becali este trufia. El e crestin, dar dupa vorba-dupa port: injura crestineste, se Maibechuieste crestineste, mai umbla si pe la camatari, de la care se imprumuta. E clovn si vrea sa para sfint.
Politician creat in laboratorul unui Frankenstein, pe care, mai devreme sau mai tirziu, il va musca, Becali a facut un business din crestinism. Nu e inocent deloc; stie prea bine ca, in acest fel, are o sansa in plus sa faca un rating politic bun. Becali-crestinul autentic e, in fapt, o poza de un ridicol desavirsit.
E modest,
