Sunt oameni saraci, care s-au bizuit intotdeauna doar pe ei si n-au dorit mai mult decât au stiut ca pot avea. Biserica n-au avut niciodata in satul lor, asa ca, indiferent de anotimp, strabat doi kilometri pâna la biserica si alti trei pâna la cimitirul din Balanesti. Satul lor, Malu Rosu, ar fi cel mai vechi din Maruntei, asa i-au auzit ei pe batrâni, chiar daca monografia comunei spune altceva, rapindu-le si acest din urma motiv de mândrie. Nu mai au nici gradinita, isi duc copiii la Maruntei, nu au nici scoala V-VIII. Acum s-au strâns toti, in jurul câtorva mai instariti, si pun umarul sa dea gata o bisericuta doar a lor. Ambitia lor este sa bea agheasma sfintita la biserica lor, de Boboteaza, anul viitor. Pentru asta s-au hotarât si au turnat temelia primei biserici a satului. Vor avea si un cimitir, au ingradit locul. O da Domnul sa nu-si mai piarda mortii pe drum, prin viscolele iernii, si sa nu li se mai imbolnaveasca plozii când ii duc la botezat. „Nu costa mortul cât transportul!“ Asteapta de prea mult timp sa-i scoata la lumina unul sau altul dintre primarii pe care ii tot voteaza. S-au resemnat. Voturile lor, de la 70 de familii, câte sunt in Malul Rosu, conteaza o data la patru ani. Mai-marii satului ii uita repede, chiar daca n-au cerut niciodata prea mult. Chiar si ideea asta, cu biserica, a devenit fapta dupa prea multi ani si multe suferinte indurate. „Unde sa ne ducem mortii? Ii ducem la cimitirul din satul vecin. Sunt doi kilometri pâna la biserica si trei pâna la cimitir. Am mai si pierdut mortul pe drum, iarna, pe viscol, când l-am dus cu sania“, incepe povestirea unul dintre sateni. „Ei, hai ca nu e asa rau, n-au fost decât vreo trei sau patru cazuri“, face haz de necaz o consateana. Drept e ca din ce-au patit de-a lungul anilor s-a nascut si vorba: „Nu costa mortul cât transportul!“. Când e vreme rea, mai au rabdare, le-a mai ramas, isi tin mor