Asistam, zilele acestea, la un foarte sever avertisment pe care Dunarea ni-l da noua, românilor, pentru tratamentul la care am supus-o in anii ’50-’60 ai secolului trecut. Optând pentru indiguirea totala si insubmersibila a Dunarii românesti, cu credinta falsa ca se vor recupera sute de mii de hectare de teren pentru agricultura, autoritatile comuniste au investit sume uriase intr-o lucrare extrem de paguboasa si, cum observam acum, si foarte periculoasa! Pentru români, Dunarea si lunca ei au fost, din cele mai vechi timpuri, o importanta sursa de venituri ieftine, sigure si de lunga durata. Indiguita complet, cu diguri insubmersibile, Lunca Dunarii a suferit o degradare economica, ecologica si socio-culturala profunda si – in actualele conditii – ireversibila. Economic, scria in 1921 Grigore Antipa, in lucrarea DUNAREA SI PROBLEMELE EI STIINTIFICE, ECONOMICE SI POLITICE, „Puterea de productie a apelor Dunarii, cu baltile, gârlele si lagunele ei, se manifesta aici in prima linie prin productia de peste“. Si continua: „Marimea productiunii de peste dintr-o apa este in functie de hrana de peste din acea apa si de calitatea si siguranta locurilor prielnice de reproductiune, pe care le gaseste acolo pestele ... Atât cantitatea de hrana, cât si locurile de reproductie depind de suprafata ce se poate inunda in fiecare an; cu cât aceasta este mai mare, cu atât hrana este mai bogata si locurile de reproductie sunt mai bune si deci productia de peste este mai mare“. In acest sens, Gr. Antipa spunea: „Am facut proiecte de amenajare a baltilor permanente“, iar „daca imprejurarile vor ingadui punerea lor in executie – si nu e motiv serios sa se amâne, atunci vom asigura tarii UNUL DIN CELE MAI MARI IZVOARE DE BOGATIE SI VENITURI“. Indiguirea totala a Dunarii, avertiza marele savant, „ar duce la consecinte incalculabile“, caci „baltile cele mari formeaza un TOT ORGANIC CU FLUVIUL