- Cultural - nr. 75 / 18 Aprilie, 2006 Despre Cristian Juncu, unul dintre cei mai importanti regizori de generatie tanara din Romania (sustinut si de Teatrul lui Marcel Iures, ACT), se stie ca este un om timid, emotiv si cu mult bun simt, ca persoana particulara. Ca om, este cald, intotdeauna politicos si protocolar, parand ca stie multe, dar vorbeste putin, cu alte cuvinte, tace si face. Recent, a montat la Teatrul ACT American Buffallo, un spectacol foarte asemanator lui Edmond, pe care l-am vazut anul trecut in Bucuresti. De altfel, la premiera de sambata seara din Turnul de sus al Cetatii a fost prezent si cel despre care se spune ca este mana dreapta a lui Marcel Iures (traducatorul piesei Ultima banda a lui Krapp, dar si al American Buffallo), Bogdan Budes. Spectacolul Edmond seamana cu American Bufallo si pentru ca, precizeaza Cristi Juncu, este scris de acelasi autor, David Mamet, promovat in scopul programului de incurajare a asa zisei dramaturgii actuale. Fara exagerari, impresia, nu doar personala, dupa premiera Edmond, este de limbaj violent, cu o agresivitate care intrece mult Ispita (Closer) si American Buffallo. Expresiile triviale nu pot fi reproduse decat in cele mai obscure colturi (spectatorii au fost prea socati). Dar dincolo de faptul ca se utilizeaza o literatura porno (daca aceste doua cuvinte se pot alatura), din spectacol razbate un altfel de mesaj. Totul se plateste in viata, mai ales greselile. Desi Edmond nu face un pacat prea grav in aparenta, adulterul - povestea incepe cu abandonarea caminului. Un barbat comun paraseste o nevasta banala, pentru ca nu il mai atrage spiritual si sexual, dupa ani perimati de convietuire si mai comuna si banala. Regizorul a reusit sa o faca pe Dana Lemnaru suficient de stearsa ca aparitie, neinteresanta, inatractiva, probabil ca sa para credibila atractia lui Nicu Mihoc fata de Serenela Muresan - intr-adev