Desi in propaganda guvernul comunist condus de Petru Groza prezenta "colaborarea" cu Uniunea Sovietica in termenii cei mai "dulci", realitatea economica a aplicarii Armistitiului era tragica. Studiile din epoca ale Ministerului Finantelor releva faptul ca Romania cheltuia mai mult cu platile externe decat cu nevoile interne.
Cu toate ca la inceputul "carierei politice" guvernul condus de dr. Petru Groza a provocat tot felul de "patimi" printre "vechea elita", treptat acesta a inceput sa-si intre serios in rolul administrativ ce-i revenea. Si avea multe probleme de rezolvat, printre cele mai importante fiind cele economice, legate de achitarea obligatiilor Armistitiului cu Natiunile Unite din 12 septembrie 1944.
Avand sprijinul Moscovei, guvernul Groza nu a dat prea multa importanta "luptei pentru legitimitate" initiate de liderii opozitiei. Pentru comunisti era mai presant sa reuseasca normalizarea relatiilor economice interne, in paralel cu recunoasterea internationala. Un semnal pozitiv de la Aliati privind respectarea angajamentelor luate de Romania la semnarea Armistitiului avea o importanta mult mai mare decat "dezbateri publice" pe tema grevei regale, de exemplu.
SPRE NORMALITATE. Primul semnal important adresat "tarii" din punct de vedere economic, dat de guvernul Groza, a fost desfiintarea "Comisiei Romane de Armistitiu", prin Legea nr. 5 din 22 ianuarie 1946. Aceasta institutie era inlocuita cu "Comisia Romana de Legatura cu Comisia Aliata de Control". Practic, Romania dadea un semnal ca institutiile statului incepusera sa functioneze firesc, iar obligatiile Armistitiului puteau fi indeplinite si fara o "supervizare" centrala. Toate atributiile fostei Comisii au trecut la ministerele responsabile cu aplicarea angajamentelor luate fata de Aliati.
Obligatiile fostei "Comisiei Romane de Armistitiu" erau in primul rand economice, deoarece
