Nu stim daca la Bruxelles exista o strategie pentru scoaterea din agricultura a 3 milioane de oameni si pentru acompaniamentul social adiacent. Stim sigur ca la Bucuresti nu exista o asemenea strategie si ca procesul inca n-a inceput. Intre 2007 si 2009 - cand va incepe sa opereze procesul integrarii efective a Romaniei in Uniunea Europeana - alocatiile europene pentru agricultura in sine, prin subventii acordate agricultorilor, vor fi submodeste: circa 260 milioane euro pe an! In schimb, alocatii de trei ori mai mari (2,4 miliarde euro in cei trei ani) se vor indrepta catre asa-numita "dezvoltare rurala", a carei miza este gasirea de alte ocupatii decat agricultura pentru populatia rurala. Cu alte cuvinte, fara de fapt ca aceasta sa paraseasca satul, pentru ca toata lumea este constienta ca nu exista alte sectoare apte s-o absorba! Ca banii europeni pentru aceste scopuri vor putea fi accesati doar pe baza de programe eligibile pentru Bruxelles constituie numai o latura a dificultatilor de implementare a procesului. Marea necunoscuta si incertitudine o reprezinta imprejurarea ca nimeni de fapt prin Romania sau pe la Bruxelles nu stie cam ce alte activitati, concret si cu pondere, vor putea fi derulate in satele romanesti, in afara celor legate de agricultura, si mai ales pentru cine. Discrepanta substantiala intre alocatiile propriu-zise pentru agricultura si cele pentru dezvoltarea rurala constituie probabil cea mai semnificativa si de anvergura expresie a abordarii concepute la Bruxelles pentru integrarea agriculturii romanesti in cea europeana. Pentru un minimum de compatibilitate a agriculturii romanesti cu cea europeana, ar trebui ca ocuparea fortei de munca in agricultura sa coboare la vreo 10% (de la aproape 40% in prezent), fata de numai 4% in tarile dezvoltate vechi membre ale UE. Aceasta ar insemna ca peste 3 milioane de persoane ocupate acum in agricu