- Editorial - nr. 75 / 18 Aprilie, 2006 Din pacate, saptamana trecuta s-a mai scris o pagina in nesfarsitul razboi romano-roman, pe care am putea s-o numim anecdotica, daca nu ar fi atat de serioasa, atat de plina de semnificatii. Ziarele si agentiile de presa au adus la cunostinta cititorului roman faptul ca "premierul Calin Popescu Tariceanu a pierdut procesul, de fond, pe care i la intentat, la Curtea de Apel Bucuresti, fostul vicepresedinte si subsecretar de stat al Institutului pentru Memoria Exilului Romanesc (IMER), Adrian Niculescu, dupa destituirea lui din functie, in vara anului 2005, printr-o decizie a primului ministru". Pentru a ne edifica asupra celor petrecute, care au dus la un conflict deschis intre presedintele Dinu Zamfirescu si vicepresedintele IMER, Adrian Niculescu, este nevoie de o scurta intoarcere in timp. Adrian Niculescu a fost, de fapt, cel care, cu sprijinul ex-premierului Adrian Nastase, a infiintat Institutul pentru Memoria Exilului Romanesc, al carui presedinte a fost numit liberalul Dinu Zamfirescu, intamplator sau nu, unul dintre semnatarii "Declaratiei de la Budapesta". Care este una dintre primele masuri pe care acesta le ia, in calitatea lui de presedinte al IMER? El considera ca doar o mica parte poate fi utilizabila din arhiva arhitectului Stefan Gane, care cuprindea documente importante privind protestele, actiunile si demersurile emigratiei romane impotriva demolarilor patrimoniului arhitectural romanesc de catre regimul Ceusescu, arhiva adusa cu mari sacrificii de la Paris, in 2004, de catre Adrian Niculescu. Cea mai mare parte a arhivei este abandonata, data uitarii si, ca urmare, distrugerii. Cum "justifica" Dinu Zamfirescu decizia luata? Cica arhiva nu ar fi fost conservata in cea mai buna stare. Evident, Adrian Niculescu, cel care a facut demersurile pentru materializarea ideii si pentru aducerea arhivei la Bucuresti, se