- Diverse - nr. 76 / 19 Aprilie, 2006 Nu am crezut niciodata ca, dupa Revolutia romana, cand s-au perindat la conducerea tarii (indiferent de nuanta politica) si oameni cu o inalta pregatire de cultura generala, profesionala, sociala si politica, nu se va pune accentul pe o adevarata promovare a valorilor umane, in toate sectoarele de activitate si, in mod special, pe rolul cercetarii stiintifice in progresul societatii romanesti. Pe unii actori politici de mare forta i-am cunoscut personal si m-au impresionat prin inalta capacitate de sinteza, de cunoastere a lectiei democratiei, insusita intr-o serie de stadii de pregatire in strainatate, de puterea lor de comunicare in limbile de circulatie internationala, de politologie si cunoastere sociala, posesori ai mai multor licente. Pe parcursul evolutiei societatii romanesti in indelungata ei tranzitie, mi-am dat seama ca visurile noastre, ale cercetatorilor, au ramas desarte, iar incercarea unora dintre noi de a aborda in profunzime sfera politicului spre folosul tuturor categoriilor sociale s-a blocat la primul sau la al doilea discurs politic mai elevat. Salariile cercetatorilor sunt si mai modeste decat ale cadrelor didactice. Spre exemplificare, un cercetator gradul 1, cu 35 ani vechime, inainte de pensie are un salariu de 7,5-8 milioane lei. Durerea si mai mare este ca se incearca prin diverse cai o dizolvare a cercetarii stiintifice din agricultura, care si asa se confrunta cu cele mai dificile probleme in contextul integrarii in Uniunea europeana. Cercetarea agricola ar trebui sa constituie "varful de lance" in progresul agriculturii romanesti, in cadrul dezvoltarii globale durabile a ruralului romanesc. Se cunoaste foarte bine, si a fost recunoscut in strainatate, aportul pe care l-a avut intotdeauna cercetarea stiintifica agricola romaneasca: producerea de noi soiuri si hibrizi, formarea unor noi rase