Dupa o acerba disputa in culise, lucrurile pareau sa se aseze pe un fagas cat de cat normal in ce priveste asa-numitele SIF-uri (societati de investitii financiare), un fel de fonduri de investitii si, s-ar putea spune, principali actori pe piata bursiera din Romania. Fata de o disipare maxima (nici un posesor de titluri SIF nu putea detine mai mult de 0,1% din total) s-au facut presiuni pentru un prag mai inalt, de natura a atrage bani proaspeti, in cuantumuri mai importante, care sa consolideze pozitiile pe piata ale SIF-urilor si perspectivele lor. S-a vorbit de 1%, dar si de 5%, pana la urma parand a se cadea de acord ca pragul de 1% ar fi un compromis satisfacator, mai ales in interpretarea ca drept de vot. Cu alte cuvinte, sa se poata, individual, dobandi si mai mult decat 1%, numai ca dreptul de vot s-ar fi limitat tot la 1%. Baronii SIF-urilor - caci si SIF-urile au baronii lor! - au intervenit, au amenintat ca vor fi folosite detinerile de 30% ale SIF-urilor in BCR pentru a se pune bete in roate finalizarii efective a procesului de privatizare a acesteia si Camera Deputatilor a votat cum au cam vrut baronii: un prag maxim de 1%, nu numai ca drept de vot, ci si ca detinere in sine si in plus nu doar ca prag individual, ci si ca prag pentru investitori care actioneaza concertat. Mai mult, cei care eventual au cumparat titluri SIF peste limita de 1% vor trebui sa vanda diferenta. Dintr-o data interesul investitorilor pentru SIF-uri a palit si cotatiile acestora in bursa au scazut. Complicatii imense apar. Obligarea vanzarii unor proprietati (indiferent de natura lor) este neconstitutionala. In plus, nu se precizeaza o procedura de vanzare daca dobandirea a avut loc concertat. Unii detinatori cunoscuti in piata au si declarat ca nu vor vinde. Toate acestea constituie doar un episod - nici primul si, probabil, nici ultimul - din istoria nefericita a acestei expr