- Editorial - nr. 76 / 19 Aprilie, 2006 Imi sunt dragi militarii. Provenind dintr-o familie in care mai toti barbatii au fost ofiteri de cariera, nu o data decorati pentru bravura, sentimentul este firesc. Poate si pentru aceasta, de fiecare data cand, de la celalalt capat al firului de telefon, aud glasul unui militar, reverberatia este mai profunda. Zilele trecute, venerabilul colonel in rezerva Ioan Iridon - "voluntar pe front, timp de 400 de zile, in Armata Romana, comandant de pluton" - m-a sunat nu numai pentru a-mi ura "Sarbatori fericite!", ci, mai ales, pentru a semnala in paginile ziarului atitudinea exceptionala a unui medic (militar), "venit de la Harghita", care in vara trecuta i-a salvat viata. Doctorul Corneliu Anca, medic primar - medicul de familie al partenerului meu de dialog - se afla in concediu pe litoral in momentul in care, in plina criza, in pragul unui preinfarct, disperat pentru ca nu il gasise acasa, colonelul Iridon l-a sunat pe mobil. Fara nici o ezitare, dupa ce i-a indicat medicatia adecvata momentului, desi mai avea inca zece zile de sejur platit, medicul s-a intors in aceeasi seara la Targu-Mures, acordandu-i bolnavului ingrijirile necesare. "M-a salvat inca o data, de doi ani ma tine in viata, tot el imi procura medicamente speciale, din Germania. N-am cuvinte sa ii multumesc acestui om atat de corect, bine pregatit profesional si, inainte de toate, Om adevarat. Vreau sa scrieti in ziar ca in fata lui imi inclin capul albit, ca ii doresc sanatate si succes profesional! Contez pe dumneavoastra...". M-am "conformat" cu bucurie dorintei batranului colonel, cu atat mai mult cu cat, profitand de ocazie, doresc sa multumesc, la randu-mi, unor oameni deosebiti, profesionisti de exceptie, de mare probitate morala, care, impreuna cu echipele pe care le-au condus, mi-au stat alaturi in momente de grea cumpana: medicii Zeno Opris, Remus O