- Social - nr. 76 / 19 Aprilie, 2006 Niciunul dintre guvernele postdecembrieste nu e reusit sa solutioneze problema pensiilor, a vietii pensionarilor. Daca, dupa 16 ani de la revolutie si o asa-zisa "recalculare a pensiilor" s-a ajuns ca, in aceste zile, presedintele Casei Nationale de Pensii, Mihai Seitan, sa anunte ca pe agenda Guvernului se afla propunerea ca pensionarii cu venituri lunare de pana la 3 milioane sa primeasca un ajutor banesc (un fel de pomana din partea celor care s-au imbogatit pe seama muncii trecute a pensionarilor!) in suma fixa sau ca, prin toamna, se va lua in calcul majorarea valorii punctului de pensie _ cu conditia de a obtine fonduri _ nu reprezinta altceva decat o mare jignire adusa milioanelor de pensionari. Si asta, pentru ca, dupa trambitatele recolelari si recalculari ale pensiei s-au vazut cu un venit lunar care i-a trimis sub pragul saraciei. Nu de "pomana" au nevoie pensionarii, ci de venituri lunare care, dupa o viata de munca, sa le asigure un trai cat de cat decent, in masura sa faca fata si provocarilor cauzate de scumpirea, parca fara limite, a utilitatilor, alimentelor si medicamentelor. Faptul ca, la nici un an inaintea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, Guvernul se vede nevoit (in fapt, obligat de miscarile de protest, din ce in ce mai frecvente) sa asigure, de Pasti, ajutoare de hrana la 65 la suta dintre pensionari (atatia "traiesc" cu mai putin de 3 milioane de lei vechi pe luna) este o dovada clara a falimentului sistemului public de pensii. Ca este asa o denota si faptul ca, in prezent, la 1.250.000 de pensionari din cei 6 milioane, postasul suna la usa pentru a inmana pensii cuprinse intre 200.000 si 800.000 de lei. Acestia sunt bani, domnilor parlamentari, care v-ati votat pensii de pana la 30 de milioane de lei? Or, toate acestea demonstreaza, daca mai era nevoie, ca "Pilonul I", asa cum este el denumit i