- Social - nr. 76 / 19 Aprilie, 2006 Toata lumea stie (vede si simte) ca, din motive, uneori, necunoscute, alteori, greu de inteles, sistemul sanitar din Romania a fost subfinantat in ultimii ani, cu consecintele pe care le stim, de asemenea, cu totii, atat bolnavii, cat si cei care traiesc in preajma lor. Drept care, este absolut firesc ca pacientii si, deopotriva, cei care lucreaza in sistemul sanitar (medicii de familie, mai ales) sasi puna unele sperante in noua Lege a sanatatii. Pe de alta parte, nimeni nu are motive sa se indoiasca de faptul ca ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, a fost chiar bine intentionat cand _ cu prilejul Zilei Mondiale a Sanatatii _ a prezentat din nou, prevederile Legii sanatatii, iar prin mesajul transmis a tinut sa precizeze ca, acum, prin promulgarea legii "avem cadrul legislativ pentru inceperea construirii sistemului sanitar". Insa, oare, fara bani _ precum in ultimii 16 ani _ numai "cadrul legislativ" este suficient pentru imbunatatirea, de fond, a asistentei medicale?! Greu de crezut. Din pacate, in nici una din "referirile" sale publice la proiectul Legii sanatatii, Eugen Nicolaescu nu a adus in discutie sursele de finantare. Or, a spune _ cum a facut-o saptamana trecuta _ ca "numai dupa ce vom introduce taxa pe viciu vom avea si fondurile suplimentare necesare demararii acestei constructii", este ca si cum ai promite ca, maine, "vinzi pielea ursului din padure". Crede, oare, Nicolaescu ca de la "viciosi" (fumatori sau bautori) vor veni atatia bani, incat sa aduci un sistem bolnav (precum cel sanitar) pe… linia de plutire?! Indoi-ne-am! Daca am face o paralela (chiar fortata!), am spune ca, asa cum nu au disparut gropile din soselele tarii _ in urma adoptarii si colectarii, prin lege, a diverselor "taxe de drum" -, cam acelasi efect il va avea asupra sanatatii (ca sistem) si "taxa pe viciu". Vor fi, poate, pe ici, pe acolo