Jean BAUDRILLARD
Societatea de consum, Mituri si structuri
Traducere de Alexandru Matei, prefata de Ciprian Mihali
Editura comunicare.ro, Bucuresti, 2005, 260 p.
„Eu sint urit, dar imi pot cumpara cea mai frumoasa femeie“ (K. Marx)
Nu stiu daca sfertul de veac de comunism trecut justifica fara rest atitudinea dascalimii (si in sens larg a intelectualitatii) autohtone de orientare francofona, dar nu numai, fata de numele lui Marx. Nimeni nu poate nega faptul ca, de la un punct incolo, reactia de respingere depaseste stadiul – pardonabil, sa zicem – de gest reflex, mergind inspre o rea-vointa, venita pe de o parte dintr-o carenta de lectura, iar pe de alta dintr-un snobism stupid caruia nu merita sa incercam sa-i aflam resorturile interioare.
Discursul de stinga, fundamentat de Marx, dar ilustrat si de altii, a fost si continua sa fie privit la noi cu rezerve, ca sa nu zic evitat cu strimbaturi din nas. Asimilarea lui se face, ca multe alte lucruri, prin procura. Cu siguranta nu e cool sa spui ca-l citesti pe Marx sau pe Engels, poti fi suspectat de unele si altele. E, in schimb, de bonton sa-l citezi/citesti pe Baudrillard, de exemplu, uitind ca, fluid si cameleonic, acesta profereaza in linii mari un discurs de aceeasi factura.
Cel mai bun lucru care s-ar putea spune in apararea lui Jean Baudrillard, in caz ca ar avea nevoie de asa ceva vreodata, e ca are un profil intelectual extrem de flexibil-generos, formulabil mai degraba apofatic – nu e sociolog, nici istoric, nici teoretician literar, nici filozof – si acest statut „indecis“ i-ar putea oferi circumstante atenuante destul de convenabile pentru eventualele pacate (azi, el e din nou pe val gratie discursului antiamericanist care multora le gidila placut urechea!). Sintem, se stie, mai receptivi la discursuri „simtite“, calofile, chiar si atunci cind e