Ultimele zile ale saptaminii trecute au fost deosebit de ofertante pentru melomanii bucuresteni, care au avut posibilitatea sa urmareasca programe muzicale variate si deci atractive. Spre exemplu, in cadrul manifestarilor din „Anul francofoniei“, Filarmonica a propus – se pare pentru prima oara in Romania – oratoriul Beatitudinile de César Franck, sub bagheta dirijorului francez Alain Paris, lucrare monumentala extrem de dificila, alaturind momente de apoteoza cu altele de calm si meditatie, interpretate excelent atit de orchestra, cit si de corul care, pregatit de Iosif Ion Prunner, a rezolvat pasajele solicitante cu sensibilitate si acuratete.

Intregul ansamblu s-a straduit sa se apropie de stilul aparte al partiturii care, fara a fi incarcata de acea profunzime specifica muzicii religioase, este marcata puternic de maniera tipic franceza a lirismului exacerbat, a suprafetelor de ampla respiratie punctate de climaxuri tradind maiestria unui mare orchestrator, deopotriva renumit profesor de compozitie furat, poate, de aceasta data, de tentatia unui discurs sonor mai academic.

Interventiile solistice au fost, de asemenea, sustinute cu corectitudine, de la recitativul incisiv realizat de Vladimir Popescu-Deveselu in stilul sau inconfundabil, la ariile „de linie“, dar cu o scriitura ingrata, cintate cu siguranta si aplomb de catre tenorul Calin Bratescu (intr-un progres demn de relevat) si mezzosoprana Geanina Munteanu, dar si de basul George Crasnaru (intr-o forma excelenta), precum si de baritonul Vicentiu Taranu (straduindu-se sa se acomodeze cu un text muzical care insa necesita mai mult decit o parcurgere a notelor, glasul sau neavind rafinamentul obligatoriu in genul vocal-simfonic); soprana Clara Panas, mezzosoprana Sidonia Nica si baritonul Ion Dimieru s-au incadrat in ansamblul solistic al carui dozaj trada insa lipsa unei omogenizari reale