Ma intreb, ca multa lume, de altfel, daca mai are rost sa dau vreo 300.000 lei vechi lunar pentru abonamentul tv prin cablu? Majoritatea posturilor au, de dimineata pana-n noapte, trei tipuri de programe: 1. Telenovele de import si autohtone. 2. Manele. 3. Circuri politice. Daca ultima categorie cum, necum, mai trebuie urmarita, spre a vedea cat de jalnic gandeste sau se comporta o buna parte din clasa politica, aceea de care depinde, in ultima instanta, viata populatiei, avalansa de programe de manele sau despre viata si tribulatiile manelistilor si ale pirandelor lor a devenit realmente sufocanta.
Cu o agresivitate crescanda, tot felul de gajaiti lalaiesc pe toate canalele, intr-o cascada de sunete dezarticulate, fara urma de armonie, fara nici o legatura cu folclorul autentic, inclusiv cel lautaresc. Lezand nu doar ideea de muzica, ci si, prin texte idioate si chiar obscene, bunul-simt. Cultivati asiduu de realizatorii de programe - nu doar din interes comercial al posturilor, emisiunile nepresupunand cine stie ce cheltuieli, ci si din bunavointa “stimulata” direct a unor producatori - manelistii au ajuns aproape sa dicteze grilele tv.
Stupefianta nesimtirea si suficienta cu care trei astfel de “interpreti” il luau in bascalie, intr-o dezbatere tv, pe un distins intelectual, care sugera ca telespectatorii ar vrea sa asculte, din cand in cand, Pavarotti &... “Da' cine-i asta, Pavarotti?”, a ricanat hahaind unul din manelisti. “Cine-a auzit de el?! Pe mine ma stie toti oamenii!”. Asa e, gratie televiziunilor, dar si firmelor de cablu, care ar avea un cuvant de spus.
